Violarea unei prepoziţii

A devenit atât de uzuală, încât mi-e că într-o zi, deştepţii ăia de la Academie vor schimba regula, acceptând greşeala asta de muncitor necalificat drept "academic acceptată".

Pe mine - vă spun sincer - mă zgârie pe creier. Românii îşi scriu şi vorbesc limba din ce în ce mai prost. Suntem din ce în ce mai agramaţi, mai ignoranţi şi mai aproape de analfabetism decât eram pe vremea răposatului. Răposatul Mihai Viteazu...
Practic,procentajul de mârlani, nesimţiţi, prostovani şi retarzi creşte de la an la an, cratimele sunt din ce în ce mai greu de găsit la locul lor, e tot mai dificil să legi o conversaţie. De exemplu, biata prepoziţie "pe". Aproape a dispărut ! Nu mai ştim s-o punem înaintea lui "care", de câte ori vorbim de lucrurile PE care le-am pomenit. Filmele PE care le-am văzut. Hainele PE care le-am îmbrăcat. Întâlnim greşeala asta din ce în ce mai des, în toate sferele culturale, în toate zonele şi la vorbitori de toate rangurile. Culmea, l-am auzit articulând (din când în când) corect pe Vanghelie, însă l-am auzit greşind pe Constantinescu, fostul preşedinte. Nu că ar fi neapărat un etalon de cultură, dar măcar este un fost preşedinte şi profesor. E adevărat, profesor de geologie şi preşedinte al Romaniei - deci, nimic special...

Acum, să nu-nţelegeţi din asta că-mi dau eu nişte ifose de cult. Pur şi simplu mă enervează într-atât greşeala asta, încat am ajuns s-o corectez cu voce tare de fiecare dată când o aud. Inclusiv la televizor. Nici n-aveţi ideee de câte ori imi iese din gură, apăsat ca o înjurătură de mamă "PE CARE !" Mai nou, adaug şi injuratura în coadă... Face bine la nervi...

Şi totuşi, ce-aveţi cu prepoziţia "pe" ?!!

Profesori, prezentatori TV, reporteri, jurnalişti, politicieni, analişti... Toţi, înghit cratime şi prepoziţia "pe", sta-le-ar în gât ! Poftim, două cratime !
Vouă nu vă lipseşte cuvântul care vi l-am spus acum în propoziţia care o formulez ?!!
Cu cratimele, m-am consolat. Opt din zece români habar n-au unde se pun linuţele alea, şi ce despart ele... Săracii, mulţi nu ştiu nici ce sunt alea cratime, aşa că n-are rost să dezvoltam...
Eu ştiu că reprezentăm o ţară care nu trebuie s-o luăm în serios, pentru că proştii care-i vedem la tot pasul au devenit în timp majoritate. Majoritatea care trebuie s-o suportăm.
Dar măcar să vorbim corect, mai suntem în stare ?! Nici măcar atât ?
Eu am început să mă obişnuiesc cu cele trei straturi de grăsime care se revarsă peste blugii adolescentelor de azi. M-am obişnuit şi să văd că suntem tot mai îngălaţi spre împuţiţi, ignoranţi şi lipsiţi de caracter. Ba chiar m-am consolat că în 20 de ani am reuşit să ne şi urâţim ca dracu ! Pe bune, uitaţi-va cum arătau puştanii acum 15-20 de ani, şi comparaţi cu mutrele de astăzi. Suntem în plin proces de putrefacţie, şi vă jur, nu mă deranjează că ne ducem dracului, dacă luăm cu noi şi prepoziţia aia amărâtă în context...
Care vorbeam de ea...

---

Curve şi fecioare, până la proba contrarie...

N-am inteles niciodata cu ce e mai breaza o femeie pur materialista decat o curva de rand. Am spus „pur materialistă” pentru că există şi o categorie imperfectă (şi foarte numeroasă) în care intră femeile care îl caută pe Făt-Frumos pe cal alb. Adică să aibă şi bani, să fie şi frumos. Şi – eventual – să posede şi vreo 25 de cm pe orizontală, să aibă simţul umorului, să fie întruchiparea fidelităţii, a răbdării, să fie atent şi romantic, înalt, şi (în cazul nefericit în care mă-sa este încă în viaţă), „numita” soacră să fie una discretă, generoasă şi topită după noră...

Pe-astea le înţeleg (în limite rezonabile), pentru că doza lor de materialism se confundă cu standardele înalte pe care şi le permite, să zicem, o fată frumoasă. Interesul se confundă cu exigenţa, şi din cauza asta rămâne onest...

Dar cum rămâne cu materialistele pure ?!

Femeile care se „lipesc” de câte o scârboşenie de bărbat, slinos, suferind de obezitate morbidă, halenă cronică şi ejaculare precoce. Genul de bărbat supraponderal şi miop care în liceu era cel mai bun prieten al fetei de care era îndrăgostit pe ascuns şi care – invariabil – şi-o trăgea cu derbedeul şcolii, niciodată cu el, povestindu-i apoi îmbujorată toate detaliile la o şuetă ca între amici...
Peste ani, la tipologia asta merg adăugate maşina de lux, costumele scumpe, calviţia şi mai multe dioptrii. Plus multă frustrare reziduală. Apoi primul strat de burtă, al doilea, şi aşa mai departe...
Câţi slinoşi de genul ăsta nu aţi văzut însoţiţi de câte-o duduie de 45 de kilograme ?!...Să ne înţelegem, nu ma agasează ei, sau genul ăsta de cuplu pe care îl găsesc cel mult tragi-comic.Mă irită în schimb insistenţa cu care femeile astea deasupra cărora transpiră cei mai scârboşi bărbaţi îşi aclamă cu nonşalanţă şi zâmbet preţios eterna dragoste sinceră...Ne povestesc prin reviste cum s-au cunoscut şi cum au fost primii fiori. Apoi, cum au ars în flăcări de pasiune, descoperindu-şi jumătatea la care au visat întotdeauna, chiar dacă visul lor e gras şi-i put picioarele...
Mă uimeşte faptul că multe dintre fătucile astea au senzaţia că sunt credibile, chiar dacă stârnesc coate prin mulţime de câte ori apar la braţ cu „bestia”.
Că acceptă schimbul de fluide cu un astfel de porc, e treaba lor. Mă oripileaza ipocrizia, şi mai ales aerele de doamne aristocrate pe care nişte scăpate de foame le dobândesc odată cu puterea financiară a soţului. Căpuşe care apar în presă şi ne povestesc cu aer providenţial „povestea lor de succes”, oferind modele convingătoare pentru următoarea generaţie de proaste...
Chiar dacă pare exagerat, să vă intre bine în cap: genul ăsta de personaje vă vor educa implacabil copiii !
Diferenţa între ele şi curvele de pe centură este că ultima categorie lucrează transparent, cu tarif negociabil, la vedere şi fără complicaţii. „Doamnele” - însoţitoare de domni generoşi - au acelaşi scop – banii, şi oferă iniţial acelaşi serviciu – sexul.Apoi, îşi extind prestaţiile până sunt receptate drept soţii...Vă daţi seama că, asemeni suratelor în căutare de tirişti, nici „mondenistele” nu simt vreo plăcere când le ejaculează, mă scuzaţi, în gură , vreun director de „multinaţională” bun de îmbălsămat. Dar o fac, pe considerente la fel de vinovate ca alea din codul penal. Fără dovezi palpabile, însă evidente pentru toată lumea. Şi pentru că o vânătoare de conturi vrea o asigurare şi pe viitor, de cele mai multe ori adaugă în meniu un copil făcut pe fugă, o căsătorie-fulger (din pasiune, desigur !) şi un cont secret, pentru zile negre...
Mai târziu, foarte nefericite că soţul şi-a făcut o amantă, se îngraşă, devin depresive, se mutilează la chirurgie plastică şi se refugiază în shopping.
Iar noi ar trebui să ne înfiorăm de duioşie, ascultându-le la început povestea romantică, apoi să le admirăm pentru succes, eventual să le cumpărăm colecţia de haine copiate de pe „Fashion TV”, făcută de plictiseală pe banii sponsorului. Când o iau (aproape invariabil) la vale, tot noi, restul muritorilor, ar trebui să tremurăm de compasiune şi să-l blestemăm pe nemernicul care le tratează ca pe nişte obiecte...
Pentru că toţi suntem presupus nevinovaţi până la proba contrarie. Pentru că orice curvă nedovedită se cheamă că nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase...
Aşa că săru-mâna ! Vai, ce rochie superbă !...

---

Crucificându-l patetic pe Florin Salam...

La Preselecţia pentru Eurovision, un juriu constipat şi compromis de numeroase controverse in toţi anii trecuţi, s-a repezit să-l elimine pe Salam înainte să înceapă concursul. Cum ar veni, la "preliminare". Au ras răul din rădăcină !
Parcă îi văd cum şi-au pus mutrele docte şi - scuturând dezaprobator şi oripilat din cap - au clamat în unanimitate: Nu ne poate reprezenta la Eurovision aşa ceva ! Piesa este o manea coafată bine, suficient cât să nu mai sune a manea...Uşor patetică, merge pe ideea de "Desert Rose" a lui Sting, şi propune o voce feminină de excepţie. În rest, vociferează Salam în stilul lui, şi în stilul lui o face bine. Nici eu n-aş trimite la Eurovision piesa asta, pentru că nu merită.E slăbuţă, deşi bine interpretată. Muzica se ascultă în linişte, nu în prejudecată... Juriul însă a
dovedit prostie pură, recurgând la gestul extrem de a refuza ceva înainte să existe. Deşi, multe milioane din plătitorii de abonament TVR ascultă Salam, "opera" incultă. Se cheamă "manelişti" şi sunt mai mulţi decât are nevoie un preşedinte pentru a fi reales în Romania. Nu-mi convine nici mie chestia asta, dar trebuie să înghit realitatea. Un juriu de specialitate este obligat să RESPECTE chestia asta. Pentru ca dacă n-o face, işi transformă competenţa în fascism cultural. Daca îl eliminau o rundă mai târziu, mişcarea ar fi fost justificabilă. Aşa, a fost un scuipat în
faţă. Pentru chibiţi, o crucificare... Pudibonderia artistică de care a dat dovadă juriul se cheamă agresiune. Unii o vor interpreta, bine-nţeles, ca fiind o discriminare, şi sunt îndreptaţiţi s-o facă, judecând după aparenţe.
Chiar dacă se inşeala.
Salam nu a fost eliminat pentru că este ţigan, ci pentru că are un istoric de ţigănii. Asta este un motiv suficient să nu-l ascultăm, dar insuficient pentru a-l a-i băga pumnul în gură. Se cheama imparţialitate, şi este esenţială pentru jurizarea credibilă. Fundamentată. Democratică...
În altă ordine de idei, gestul nu va face decât să-l martirizeze pe Salam. Valul de simpatie pentru "marginalizat" o să-i facă bine şi lui, şi operei lui inculte. Pentru că atunci când semeni vânt, culegi furtună...

---