Niște țărani...

Mi-am luat o mică vacanță rustică. O pauză de București, de putoarea lui îmbâcsită, de claxoanele obraznice și de restul, așa cum îl știți. Am fost plecat undeva în Vrancea, să dau o mână de ajutor la ”primenirea” de primăvară a unui loc foarte drag mie - o casă de vacanță din lemn, înconjurată de munți împăduriți, din toate părțile. Prin față trece un râu, vecinii sunt puțini și arhaici ca la Muzeul Satului, și pe o rază de zeci de kilometri nu există nicio activitate industrială. Doar pădure. Din cauza asta aerul este incredibil. Parcă funcționezi la dublu-capacitate, dormi neîntors și n-ai stare toată ziua. Dacă ești gras, slăbești. Dacă ești slăbănog, te pui pe picioare...

Într-o săptămână de ”refacere”, am rașchetat mese, le-am dat cu baiț (trei straturi) și lac (tot atâtea), am cărat mobilă, , am bătut cuie, am tăiat lemne. Cu drujba, că suntem, totuși, în 2010... Ultimele așchii de brad mi le-am scos din piele zilele trecute. Amintiri clandestine...

Îmi place să ies noaptea în curte, să urinez printre stinghiile de gard, uitându-mă la cer, ca pe vrema când aveam dinți de lapte și nicio grijă. Dacă nu sunt nori, descoperi noi galaxii, invizibile din oraș, și cel puțin odată pe minut vezi o stea căzătoare. Personal, am trăit de câteva ori o senzație ecstatică, de parcă aveam rădăcini în toată minunăția asta, și mă simțeam protejat în mijlocul ei, ca un sâmbure... Imposibil de descris. Respiri adânc și parcă tragi în plămâni tot Universul. Diminețile miros a fân, după-amiaza a soare și iarbă crudă, iar seara a fum de lemne. Auzi doar păsările, câte-un lătrat de câine, foșnetul vântului și șușoteala râului. O simfonie pentru toate simțurile...

Pot să spun fără niciun fel de rezervă că m-aș putea muta acolo minim un an, fără să duc dorul orașului. Recunosc, și pentru că există acces la internet, cablu - cu toate canalele sportive, centrală (pe lemne) - deci apă caldă, încălzire, duș, cadă, bideu și restul de ”aroganțe burgheze”. Totuși, să nu exagerăm. Nu sunt ipocrit, și nu mă omor să citesc etichetele de săpun pe ”tronul” din spatele curții. Îmi place iarna prin geam, de la căldură, ca lui Alecsandri. N-o să fac pe țăranul tradiționalist, că nu e cazul. Știu ce înseamnă să mergi desculț pe o uliță, dar n-am ajuns niciodată să-mi bătătoresc tălpile...

De ce insist cu toată descrierea asta ? Mai mult pentru mine. Mă ajută să revin într-un loc unde - cu riscul de a deveni morbid - m-am gândit de câteva ori că mi-ar plăcea să mi se împrăștie cenușa. Fără pic de patetism și cu toată sinceritatea. În esență, de-acolo facem parte. De-acolo venim toți și - indiferent pe unde am lua-o, tot acolo ne întoarcem. Și asta mi se pare extraordinar !

Rupe-ți un minut, și încearcă să conștientizezi că faci parte din toată nebunia asta ! Ești o scânteie din Big Bang, o sămânță din toate galaxiile. Faci parte din TOT, și asta nu se va schimba niciodată ! Nimic nu dispare, totul se transformă. Suntem o sumă incredibilă de coincidențe, sau rezultatul unui miracol ! Aveam infinit mai multe șanse să nu existăm, și totuși suntem aici ! Pe bune,încearcă să te gândești la chestia asta, când ești doar tu și un apus. Și scrie-mi și mie ce simți. Și care e prima întrebare care îți trece prin cap...

Orașele ridicate pentru a ne satisface lenea s-au transformat rapid în adevărate centre de auto-exterminare. Mâncăm hrană toxică, fără gust, colorată cu extract din gândaci (carminul, dacă nu știați, prezent în toate mezelurile), aromatizată ”identic natural” și ambalată în plumb. Bem apă la plastic sau îmbibată cu clor. Suntem dependenți de farmaciile non-stop, de picături, de plasturi și dezinfectanți. Nu concepem viața fără semafoare. Respirăm putregai ars. Orașele ne-au adus alergiile și obezitatea, calviția și miopia. Stress-ul sălbatic. În orașe trăim mai puțin...

Caraghios este că totul s-a întâmplat sub liber-arbitru. Am ales să fim sclavii propriului mod de viață, încât - de multe ori - în loc să ne folosim de creier, parcă se folosește creierul de noi !

Evadați cât puteți de des din birouri și din cartiere, din intersecții sau office-building-uri. Dacă aveți un colțișor de verdeață, prin vreo fundătură de lume, să nu-l înstrăinați ! Dacă aveți bunici la țară, slavă Domnului ! Lăsați-vă copiii acolo, până când încep școala. Să-și julească genunchii pe coclauri, să mănânce mărul căzut pe pământ și șters cu mâneca, roșia din grădină și oul din cuibar. Să vadă ce gust au cireșele mâncate din pom. O să-i aveți de o sută de ori mai rezistenți și mai sănătoși. Fără slalom printre mașini, messanger, chei de gât și batoane de ciocolată cu nouă aditivi. Fără benzen, plumb, azbest, initium, clor, și restul otrăvurilor pitorești de pe o arteră aglomerată, luminată feeric de Sărbători, prin bunăvoința Primăriei...



I'm a dirty old man?


My life is cold,

I'll chill you to the bone,

Heart of stone,

Have a care,

You know my breath stinks,

I leave shit everywhere,

So be aware ?

Don't you dare try appealing to my better nature,

You better wait, you're misinformed,

Ain't nothing warm about me,

? concrete clay and steel,

And what else is real?

I mean the actual deal,

People seem to love living under my skin,

Some of them call me London,

I'm also known as New York.

Anywhere in the world you find me

I talk the same bad talk,

Walk the same walk from side to side,

You're transparent to me,

There ain't a thing you can hide,

Derive glamour from the stamina it takes to survive.

Now give me your cash and go

Before you're heart brakes,

You're living under my wing

And all you got I'm going to take,

I'm a dirty old man.

---