Incredibila istorie a lui Mihai Atănăsoaei

În urmă cu aproximativ 33 de ani, în urma unui lanț miraculos de coincidențe, s-a născut undeva în Bucovina Mihai Atănăsoaei. Existența lui pe această planetă începe însă mult mai devreme, odată cu Big-Bang-ul. Dacă explozia primoridială ar fi avut loc mai repede sau mai târziu cu un singur micron de secundă, Universul, așa cum îl știm astăzi, ar fi avut o cu totul altă configurație. În consecință, și secunda în care Atănăsoaei există pe acest pământ ar fi fost o cu totul alta, dacă ar mai fi fost. Mihai Atănăsoaei s-ar fi născut într-un cu totul alt timp, într-un alt spațiu și - eventual - într-un cu totul alt corp. Ar fi putut să fie - să zicem - câine. De altfel, întreaga Terra ar fi putut să nu existe. Sau Mihai Atănăsoaei s-ar fi născut, să zicem, din părinți evrei, mai devreme cu treizeci de ani. La scară Universală, trei decenii, așa cum le conștientizăm pe Pământ, nu reprezintă nici măcar a milarda parte dintr-un micron de secundă. Practic, nu contează...

În urma aceluiași lanț de coincidențe în care numai condiția temporală ar fi fost alta, domnia sa ar fi putut fi gazat la Birkenau. Fiul său de un an și jumătate ar fi servit setea de cunoaștere a cercetătorilor naziști, care i-ar fi injectat irisul cu pigment albastru, i-ar fi amputat brațele fără anestezie sau l-ar fi castrat în scopul cercetării. Desigur, o supoziție șocantă și grotească, astăzi. Un scenariu perfect realizabil, în urmă cu cel mult șase decenii. La scară Universală, o diferență invizibilă. Practic, din punct de vedere temporal și spațial, lui Mihai Atănăsoaei i-a trecut glonțul pe lângă ureche...

Soția domnului Atănăsoaei, într-o configurație a sorții diferită cu o singură centimă ar fi putut fi soția unui alt domn, sau - păstrând elemente comune cu destinul soțului - ar fi putut fi violată și sfâșiată de lupii germani ai paznicilor de la Auschwitz. Slavă Domnului, n-a fost să fie ! Spre norocul formidabil al domniei sale, Mihai Atănăsoaei s-a născut în urmă cu 33 de ani, În Bucovina. Șansele să fi fost el, cel de astăzi, sunt de cel mult 0, (0)1%. Și totuși, i-a ieșit !

În timpul prezent, Mihai Atănăsoaei prezintă o ușoară asimetrie la nivelul feței. În Sparta, cu niște mii de ani în urmă, părinții l-ar fi putut arunca într-o râpă sau l-ar fi lăsat să moară de foame, în pădure, urmând tradiția selecției genetice. Dacă totuși ar fi avut norocul să-i fie trecut cu vederea micul handicap, Atănăsoaei ar fi trebuit să îndure de la o vârstă fragedă un regim de viață infernal, incluzând antrenamente sălbatice zi-lumină, foame, bătaie și durere deliberat indusă. Conformația rotunjoară a domnului Atănăsoaei din prezent nu l-ar fi ajutat deloc, dacă se năștea în Sparta. Probabil, nici măcar nu apuca să-și cunoască viitoarea soție...

Și totuși, Mihai Atănăsoaei s-a născut exact când era mai bine. A scăpat de genocid, inchiziții, cruciade sau epurări etnice. A fentat două războaie mondiale, un regim stalinist, unul fascist, câteva duzini de răscoale, o serie întreagă de erupții vulcanice, cutremure devastatoare, niște meteoriți apocaliptici și câteva epidemii de ciumă. Nici măcar o dictatură comunistă n-a prins cum trebuie ! Sau tocmai, a prins-o exact cum era mai bine...

Într-un final, acoperit de poziția dominantă a Omului (pentru care nu a contribuit cu nimic) Mihai Atănăsoaei a fentat inclusiv selecția naturală, în ciuda aliurii - oricum - numai atletică nu... Credeți că Mihai Atănăsoaei ar fi avut vreo șansă în urmă cu niște zeci de mii de ani ? Credeți că ar fi avut capacitatea să aducă vânatul în peșteră ? Credeți că ar fi avut acces la grupul de femele ? Credeți că ar fi fost masculul Alfa ? Credeți că s-ar fi împerecheat, perpetuându-și genele ?... Puțin probabil...

Și totuși - slavă prezentului ! - Mihai Atănăsoaei există. Este notar, deci își permite și o nevastă. Aduce vânatul în peștera sa de lux. Cu limuzina, direct din supermarket. Chiar dacă e rotunjor, nu trebuie să-și facă probleme că l-ar putea prinde din urmă vreun leu înfometat. Conduce o mașină rapidă și - în cel mai rău caz - ar putea să fugărească el prădătorii la un Safari, dintr-un jeep viril și protejat de carabina Winchester cu două țevi...

Mihai Atănăsoaei s-a născut cocoțat în vârful lanțului trofic. Este politician, este prefectul Capitalei și încearcă să convingă electoratul de bunele sale intenții. Nu este interesat de putere, de îmbogățite, ci doar de bunăstarea bucureștenilor din rândul cărora oricum nu face parte...

Spre deosebire de Mihai Atănăsoaei, aproximativ 100.000 de câini vagabonzi n-au avut același noroc. S-au născut într-un corp de patruped, și nu de biped, în cea mai infectă capitală europeană, trup și suflet. Însă cel mai mare ghinion al lor este că s-au născut în aceeași secvență de timp și spațiu cu Mihai Atănăsoaei. Ghinionul ăsta s-ar putea să-i coste viața. În epoca spațială, într-o vreme a iluminării, ne vom debarasa de niște suflete cu stricnină și discursuri ipocrite... Sună cunoscut ?...

Nu există decât diferențe aproape INVIZIBILE între genomului omului și cel al câinelui. La fel, între genomul omului și cel al unei muște. Suntem zămisliți după aceeași rețetă, chiar dacă ne place să credem că suntem speciali. Dacă noi vorbim și cimpanzeii n-o fac, este pentru că o genă minusculă a suferit o mutație. Puțin de tot. La noi, și nu la cimpanzei... Poate va veni și vremea în care vom realiza că suntem toți scântei din același Big-Bang. Că viața are aceeași valoare, indiferent de numărul de circumvoluțiuni, și că o crimă reprezintă curmarea unei vieți, nu a unei vieți anume. Viața este cadoul efemer și dezinteresat pe care l-am primit toți, oameni, muște și câini. Singura diferență este abuzul, de care se fac vinovați doar cei aflați - pur întâmplător - în vârful lanțului trofic...

Câinii vagabonzi nu s-au născut din vina lor, ci din a noastră. Tot din vina noastră s-au sălbăticit și s-au înmulțit. Domnul Atănăsoaei nu are niciun merit în aducerea lor pe lume, însă grotescul lumii moderne îi permite să aibă merite în ștergerea lor de pe fața pământului. De altfel, Mihai Atănăsoaei nu se face vinovat pentru nicio viață zămislită. Nici măcar a fiului său, în a cărui existență a avut doar rolul unei mici coincidențe. În schimb, secunda în care mișună pe Terra îi permite astăzi lui Mihai Atănăsoaei să ucidă 100.000 de suflete. O supoziție șocantă și grotească, într-o lume armonizată cu ea însăși. Un scenariu perfect realizabil în prezent...

Nu îi doresc nici măcar un strop de rău lui Mihai Atănăsoaei. Nu-i doresc nici măcar să se fi născut într-un alt spațiu și timp. Aș vrea să fie sănătos, să aibă o viață luuuungă și plină de învățăminte... Totuși, nu pot să-i doresc să nu existe Dumnezeu. O sursă pentru toate coincidențele. Un Dumnezeu care ar putea să existe, sau nu.

50% - 50%.

Mihai Atănăsoaei vrea să omoare niște animale, pentru că e mai ieftin decât să fie om. De dragul carierei politice, pentru a-i face fiului său o viață (și) mai bună, pentru propriile orgolii. Pentru că - poate - nu crede decât în ce e palpabil și există, în fracțiunea lui de timp. Într-o altă fracțiune de timp, poate vom euthanasia clasa politică. Nu pentru că mai mușcă din când în când, ci pentru că ne sfâșie, în fiecare zi. La infinit. Până atunci, Mihai Atănăsoaei este prefectul Bucureștiului și se joacă de-a Dumnezeu. Un Dumnezeu al Distrugerii. Celălalt Dumnezeu - al Creației - a devenit atât de discret, încât am ajuns să nu-i mai simțim prezența... Să fie, să nu fie ?... Mihai Atănăsoaei este gata să-și asume riscul...

---