Omul fără vicii...

Există ! Este cel mai bun prieten al meu și-l cheamă Dragoș. Pe bune, nu știu cum funcționează omul ăsta fără nicio supapă de urgență. Nu se bate, nu face bunjee-jumping, nu sare cu parașuta. Merge din când în când la ”enduro” – motociclism pe teren accidentat, tocmai pentru a se lupta cu pornirea lui primară de a calcula toate riscurile. Nu bea, nu se droghează, nu fumează. De fapt, a fumat, dar s-a lăsat, pentru că și-a dat seama ”cu argumente solide” că e o prostie să fumezi.

Să recapitulez: mănâncă de cinci ori pe zi la ore fixe – trei mese principale și două gustări. Așa a slăbit, după ce o doctoriță în boli de nutriție l-a biciuit cu regim proteic, logoreic, și cu alte vrăjeli care l-au costat câteva sute, dacă nu câteva miuțe. De euroi. Oricum, a meritat efortul ! A dat jos multe kilograme...

Apoi, dacă deschizi o bere la el în mașină, s-ar putea să vomite. Bine, cele mai mari șanse sunt să se abțină, fiindcă are un auto-control remarcabil, dar asta nu înseamnă că nu se albește la față de la miros. Nu mănâncă niciodată gras, și chiar dacă este permanent amețit din cauza unor probleme cu coloana, aleargă zilnic pe bandă și trage de fiare până îi cad mâinile. În noaptea de Revelion bea apă plată și o cola la cutie. Dacă îl enervează cineva, deși devine palid, are grijă să-i explice pe cel mai blând ton cu putință unde ”nu i se pare ok”. Credeți-mă, inclusiv un găinaț de guguștiuc ar putea să înțeleagă ce i se spune, atât de limpede se face înțeles ! Dacă îl enervezi mai tare, nu-ți mai zice nimic și te lasă în durerea ta. Deși, la ce conformație are, ar putea să-ți tragă una peste bot și să-ți demonstreze altfel că are dreptate...

Eu n-am văzut în viața mea un om mai răbdător în a-i explica unei proaste cele mai simple lucruri. Lucruri pe care proasta, în prostia ei, tot nu le înțelege ! Iar el o ia de la capăt cu explicația, mai calm, mai simplist, mai încet... Pe mine mă irita numai să deduc cât de idioată e aia de la celălalt capăt al firului. După o oră de chin, proasta închide telefonul. Dragoș zâmbește. E fascinant să-l auzi cum se face înțeles pentru toți șoferii sloveni idioți (lucrează la o firmă care importă hârtie de ziar), cum păstrează un ton civilizat cu cele mai dezgustătoare primate. Ba chiar își ia o figură amabilă și prietenoasă...

Când eram în liceu, noi ”ceilalți” jucam biliard, chiuleam, fumam și beam, el căuta în ”Anunțul” oferte de muncă. Și făcea zilnic antrenament de karate cu unul ”Tomiță”, care îi rupea ficații. Până leșina de efort. Cică să-l călească... Toată facultatea a muncit la Orange (Dialog, pe vremea aia). În fiecare zi era în picioare la șapte dimineața. Răspundea la numerele alea speciale pentru clienți, unde sună toți imbecilii și se descarcă pe operatori pentru că-i fură la factură providerul... Seara, venea acasă rupt, dar îl luam pe sus și-l târam prin oraș, că doar eram obosit și plictisit de atâta stat degeaba. Eu terminam filmările în maxim două ore, pe la prânz, cu tot cu drum și vrăjeala inerentă...

În afară de tot ce-am enumerat mai sus, Dragoș este gentleman-ul perfect, nu suportă cluburile și bubuiala, aruncă hârtiile la coș, nu scuipă pe geam semințe, nu-l surprinzi niciodată scărpinându-se la ”cojones”. Pe bune, pentru mine e o enigmă cum funcționează fără nicio portiță de scăpare. Fără colțișorul lui întunecat unde să urle cât îl țin puterile când nu-l mai țin nervii ! Pentru că nu are așa ceva. Ce, vrei să-și deranjeze vecinii ?!...

O morală în toată povestea asta nu există, neapărat... În afara clișeului ”deci se poate !”, rămâne realitatea statistică: cel mai bun prieten al meu – Dragoș - este o excepție aproape ciudată pentru marea majoritate. Aici mă includ și pe mine, desigur ! Un tip care nu prea își tolerează slăbiciunile și evadările din realitate. Un tip care analizează la sânge riscurile, trăind exclusiv cerebral și calculat. Fără sac de box, fără vicii, fără păcate majore care să-l identifice cu specia din care face parte. E bine sau e rău ? Greu de spus. Este esențial să ne calculăm riscurile ? Să trim cerebral, fără derapaje și excese ? Din nou, părerile sunt împărțite... Rămâne, fără doar și poate, o doză de admirație pentru ceva ce nu reușesc să fiu. Și pentru Dragoș, și ceilalți ca el, o mențiune. Viața însăși este rezultatul unui lanț miraculos de coincidențe fericite. Sau poate doar consecința unui miracol. Oricum ar fi, cred că (din când în când) merită să intrăm cu capul înainte în viață. Fără să citim neapărat și prospectul.
Altfel, s-ar putea să ne trezim într-o zi că nu mai luăm nici măcar o aspirină...

Aspirina, efecte adverse:

sângerări diverse – hematemeză, melenă, hemoragii digestive oculte (eventual cu anemie feriprivă), epistaxis, gingivoragii, purpură;iritaţie gastrică (dureri abdominale, pirozis, greaţă, vărsături), au fost raportate cazuri de activare a ulcerului gastro-duodenal, în anumite cazuri, cu perforaţie; complicaţii infecţioase, inclusiv sindrom Reye (encefalopatie şi afectare hepatică), urticarie, edeme, astm sau reacţii anafilactice; tulburări ale funcţiei hepatice (creşterea transaminazelor), renale şi hipoglicemie

---