Printre numeroase alte lucruri pe care habar n-avem să le facem cum trebuie, la loc de cinste se află comerțul. Frățioare, nu reușește românul să vândă, nici picat cu ceară ! Doar să jupoaie. N-avem în sânge abilitatea asta. N-avem tradiție, n-avem înclinație, n-avem pasiune, n-avem caracter... Pur și simplu, nu suntem în stare. Pe vremea când alții semnau tratate comerciale și dezvoltau rute maritime pentru schimb de mărfuri, noi îl proslăveam pe Zalmoxe și mâncam mistrețul crud. Ne îngropam șeful de trib cu prima dintre cele șapte neveste, și nefericita era și bucuroasă că o ia răposatul în Raiul vânătorilor... De unde să știm să vindem ceva, dacă noi am fugit de civilizație ca dracul de tămâie ? Românul s-a născut cioban, nu poet. Și cu atât mai puțin negustor... Se simte asta în orice dugheană, în orice hotel, în orice mall...
Pentru că pe litoral avem numai turism de weekend, ce-au făcut comercianții ? Și-au pus mintea la contribuție să-i aducă pe fraieri și-n timpul săptămânii cu oferte ”corecte” ?... Nu. Au mărit tariful, să-și scoată pârleala de la ăia care oricum vin la sfârșit de săptămână..
Noțiuni de genul ”reduceri”, ”lichidare de stoc” și alte asemenea găselnițe ale comercianților sunt o mare vrăjeală la noi. Înainte să lipim afișele cu ”reducere”, scriem deasupra prețului original unul mai mare, apoi îl tăiem cu un marker și-i facem pe proști să creadă că prețul vechi este de fapt noul preț redus... Fidelizarea clienților, atitudinea bine-voitoare, zâmbetul...astea sunt pentru idioți. ”Dacă nu-ți convine, du-te dracului...” Ăsta e sloganul...
Managerul unuia dintre cele mai exclusiviste cluburi din Manhattan explica într-un interviu ce înseamnă clienții casei, și cum sunt ei protejați de club. De exemplu, vine John Smith într-o seară - client fidel - și se pune pe băut. După două ore se îmbată criță și - cu mintea aburită de alcool și de pipițele de New York pe care le-a luat cu el să se spargă în figuri - se apucă să comande șampanie Don Perignon, pe bandă... Ce face clubul ?... Păi la noi, își freacă mâinile de bucurie și mai trimite un picol lângă masă, să nu cumva să scape o strigare...
Ce face americanul ?
Îți aduce la masă cea mai ieftină șampanie în sticlă de Don Perignon. Pentru că ești beat și prostănac la ora aia, oricum nu-ți mai dai seama de diferență. Și pentru că în mod normal n-ai comanda bătură de 5000 de dolari într-o singură seară, te lasă în durerea ta, să-ți faci damblaua, dar îți protejează buzunarul... Clubul ! Pentru ca a doua zi când te trezești și-ți dai seama ce ai făcut, să ai o surpriză plăcută... Descoperi în extrasul de cont că n-ai rămas în fundul gol, deși meritai, până la urmă... Tot a doua zi te sună managementul clubului și-și cere scuze că nu ți-a servit ce-ai comandat, rezervându-și dreptul de a te proteja de propria tâmpenie și limitându-ți pierderile... Pentru că managerul ăla de club știe că tu ai o anumită sumă pe care ești dispus să o aloci pe distracție, și dacă îți ia el pielea de pe tine într-o singură seară, s-ar putea să nu mai ai cu ce să vii data viitoare. S-ar putea să te simți jefuit. În concluzie, s-ar putea să te piardă de client și - pe termen lung - să piardă mai mulți bani. În schimb, demonstrând o aparentă lipsă de interes pentru banii tăi și o interesată preocupare pentru liniștea ta financiară, clubul se transformă în prietenul tău bun. Și din cauza asta, și tu rămâi prietenul cel mai bun al clubului...
Cel mai recent exemplu de cum se face comerț mi l-au servit americanii de la imdb.com Am cont PRO de câțiva ani buni, pentru că scriu niște cronici de film și am nevoie de informații ”profy”. Pe site-ul ăsta găsești tot ce ai nevoie gratis, și dacă vrei chiar toate detaliile despre Hollywood, te abonezi la cont PRO, plătind vreo 20 de dolari pe lună. Destul de scump, fie vorba între noi, dar și serviciile sunt pe măsură... După câțiva ani de accesare constantă a contului PRO, n-am mai avut nevoie o perioadă, și am folosit site-ul standard, fără să închei însă subscripția plătită. În fiecare lună, băieții își iau oricum singurei de pe contul meu paypal ce-au nevoie, nu mă deranjează, nu-i deranjez... Până de curând, când am primit o înștiințare pe e-mail că subscripția PRO mi-a fost suspendată !
M-am gândit că e o neînțelegere, știam că sunt acoperit în cont, deci n-am înțeles de ce nu mai vor americanii să-mi ia banii. Am intrat pe site, și mi s-a explicat frumos:
”Pentru că nu ați mai accesat de două luni contul dumneavoastră plătit, imdb și-a rezervat dreptul să suspende subscripția, până când veți avea din nou nevoie de serviciile noastre contra-cost. În orice moment doriți, contul dumneavoastră PRO va fi activat prin simpla accesare, fiind astfel reluată și plata lunară. Vă mulțumim !”
Ați înțeles, da ?.. Fraiere, dacă tot ne dai bani degeaba în perioada asta, noi nu ți-i mai luăm. Ți-i lăsăm în buzunar, că n-avem de ce să-i încasăm, și dacă mai ai nevoie, oricând, ești bine-venit. Am rămas puțin prostănac, ca românul ajuns în 1990 într-un supermarket din Frankfurt...
În concluzie, dragi români comercianți, eu vă urez un faliment glorios, după cum îl meritați... Iar pentru naționaliștii care încă mai urlă ”nu ne vindem țara”, mai am o mențiune: așa e, nu ne-o vindem că habar n-avem cum se face... Ar trebui s-o facem cadou, unora care cunosc procedura...
Postări
