Legat de ce cred eu, se poate spune că sunt un ”liber cugetător”. Sunt convins că există un Dumnezeu, pentru că bunul simț și logica mă obligă să admit că nu sunt eu manifestarea supremă a existenței, și mai ales că n-am apărut din nimic. Mai sunt convins că Dumnezeu, în suprema Lui potență și înțelepciune n-avea nevoie să bată în cuie un fiu de tâmplar evreu, doar ca să ne învețe pe noi ce e dragostea. Îmi sună chiar stupid. La fel ca tradiția aia cu tăiatul de miei. Adică Iisus Christos - băiatul ăla de treabă care te învață să ierți, să întorci celălalt obraz când îți iei o palmă și să îți iubești inclusiv dușmanul – ce face ?! - ia o pauză de discurs pacifist, și între învierea lui Lazăr și o cumetrie cu pește și pâine, ne recomandă să luăm beregata mieilor în cinstea lui !
Sună cel puțin imbecil, ptiu, Doamne iartă-mă !
Nu dezvolt, pentru că s-ar putea să mă/vă pierd în câteva zeci de pagini de filozofie personală care pe mine m-a terminat psihic la un moment dat, iar pe ceilalți are toate șansele să nu-i intereseze... Pentru cler și dogma creștină sunt un eretic, și dacă mă nășteam pe vremea Inchiziției aveam toate șansele din lume să fiu prăjit la foc mic, de dragul mântuirii... Am convingerea că există și astăzi preoți habotnici care ar putea face parte cu succes din consiliul de onoare al Inchiziției, dar nu le mai permit legile moderne. La polul opus, se află personaje înfierbântate ca maestrul Coruț, negru în cerul gurii și încrâncenat împotriva Creștinismului de zici că tot liceul a luat șuturi în cur și bobârnace în frunte de la Iisus Christos. Pe care, apropos, îl numește foarte cătrănit, ”Jeshua”.
Cert este că religia creștină pierde rapid teren în fața fluxului de informație, în lipsa unor relatări istorice credibile și ca urmare a numeroaselor contradicții, exagerări și chiar expuneri lipsite de logică. Creștinismul este naiv și arhaic. Exagerat, romanțat și plin de semne de întrebare. În curând, depășit. Totuși, înainte să adorm, îmi fac semnul crucii, pentru că am fost botezat ortodox și o să mor ortodox. Este cea mai la îndemână formă de exprimare mistică pe care o am, vine firesc, și pentru mine reprezintă o punte spre Dumnezeu. O formă convențională de exprimare a credinței. NU a religiei. Odată cu asta vine și respectul pentru o poveste care a schimbat Lumea...
Domnul Coruț uită, în încrâncenarea lui, că Omenirea a ieșit din întunericul Evului Mediu tocmai datorită Creștinismului. Noul curent religios (sau noua sectă, ca să-i fiu pe plac) a mai nivelat diferențele sociale, generând – în rândurile unei umanități nu foarte departe de maimuțe – conceptul de toleranță, iertare, moralitate. Desigur, exagerat, eronat sau imposibil de aplicat în multe situații. Prost interpretat și implementat abuziv într-o puzderie de cazuri... Însă suficient de puternic cât să ne schimbe lumea în bine. Faptul că o legendă frumoasă a devenit crez pentru miliarde de oameni, și faptul că tot fenomenul ăsta bizar a reușit în mare măsură să dea jos Omenirea din copac, e lucru mare ! Inexplicabil, la o adică, pentru un ateu. Suspect de ciudat... Pentru mine, Creștinismul este cea mai bună dovadă a existenței unui Dumnezeu. Care nu bate pe nimeni în cuie, dar dacă vrea, în modalități numai de el știute ne face să credem cu miliardele o povestioară naivă, pe care în curând n-o s-o mai creadă nici copiii de clasa a 4-a...
Creștinismul a generat și abuzuri, manipulare și ipocrizie. Pentru că vrem, nu vrem, la baza oricărui lucru de pe Terra stau oamenii și slăbiciunile lor. Dincolo de rele, povestea naivă a unui fiu de tâmplar evreu a reușit - cu adevărat miraculos ! – să ne scoată din întuneric.
Pentru transformarea Omenirii în Umanitate, Creștinismul merită mai mult respect decât arată exaltatul domn Coruț. Chiar dacă se bazează pe multe argumente solide, chiar dacă îi împărtășesc multe din păreri și convingeri, atitudinea lui obraznică mi se pare inacceptabilă. Îmi aduce aminte de un profesor cretin care s-a grăbit să anunțe niște copii de clasa a doua că Moș Crăciun nu e decât o invenție...
Postări
Nu ca l-aş apăra pe Coruţ, departe de mine acest gând sau manifestare, cu atât mai mult cu cât tipul îmi este profund antipatic. Nu ştiu emisiunea şi ceea ce s-a zis pe acolo, pentru că, în orice caz, a te uita la posturile româneşti este o pierdere de timp inutilă şi o spălare de creier şi mai inutilă. Şi suntem destul de proşti şi aşa, nu mai ne trebuie să fim prostiţi în plus. Dar, ca să revin. Această întreagă discuţie ideologiocă pe care tu o deschizi aici poate fi atât de dezbătută încât ar trebui să includă mai multe elemente. De exemplu, hai să vorbim despre o anumită religie obligatorie în şcoli şi despre ce invaţă acolo copiii. La final, gândirea este întrucâtva cam ca a ta. Nu ştiu dacă greşeşti sau nu. Nu neg importanţa Creştinismului pestru dezvoltarea sau involuţia Umanităţii. Şi nici nu neg că, oricât am vrea, avem în mare parte idei preconcepute conform cărora noi nu suntem auto-concepuţi sau supremi. Dar ca să îmbrăţişezi o opinie contrară lui Coruţ...pe bune...Nu e vorba de Coruţ, ci de respectul pe care vrei să îl arăţi unei dogme care, sui generis, a promovat politica în cel mai pur sens. Întunericul pe care îl invoci şi a cărui luminare o atribui Creştinismului ar trebui atribuită multor alte religii. Sau poate, ca să fim mai corecţi, ştiinţei. Adică taman aia pe care Creştinismul a vrut să o ţină în întuneric de-a lungul timpului. Iar peste abuzuri, manipulare şi ipocrizie poţi trece mai greu decât în două rânduri. Pentru că, dacă vrem să fim sinceri, va trebui să separăm Creştinismul, sau credinţa, de biserică şi dogmatică. Iar tu susţii tosmai această a doua poveste, promovată în cele mai avansate forme de marketing.
RăspundețiȘtergereDin contră ! Tocmai asta încerc să separ în discuție: valoarea morală a Creștinismului, în primul rând ca atitudine sau mentalitate, de ceea ce se cheamă birocratizarea credinței, adică dogma și Biserica. Instituția religioasă este depășită, ipocrită și adânc ancorată în materialism laic. Eu nu înțeleg cum se descurcă în fața propriei conștiințe o mulțime de preoți! Care nu sunt doar farisei, ci și profitori cu bună știință. Exploatatori ai presupusei existențe superioare. Dacă Dumnezeu chiar există, cred că marea majoritate a preoților are o reală problemă de ”integrare în absolut” :)...Și nu mă refer aici la preoții homosexuali, de exemplu. A condiționa moralitatea de sexualitate este tot o aberație bisericească... Vorbesc de cei care n-au nicio chemare în a-și dedica viața unui crez, ci doar profită din plin de pe urma ”procedurilor” religioase. Cu bună știință...
RăspundețiȘtergereEu nu înfieram opiniile lui Coruț despre Biserică, ci scuipații pe care îi aruncă fără nicio reținere în Creștinism, ca fenomen global. De acord, știința ne face să progresăm, la fel cum știința ne va face să ne ducem dracului... Cred că e un ciclu firesc. Însă toată povestea asta a început cu o religie. Renascentismul - adică incubatorul științei de care vorbim astăzi - a existat datorită schimbării de curent aduse de Creștinism. Că au fost o grămadă de rele, și sunt în continuare, nu contestă nimeni. Că e aberant să nu predai evoluționism, din cauza Bisericii, de acord 100%.
Să negi însă meritele unui curent filozofic (poftim, ca să nu mai apară confuzii între Creștinism ca mișcare și dogma creștină), mi se pare lipsit de bun simț și nedrept. Poți să mături pe jos cu Biserica, poți să crezi ce vrei și să contești orice. Avem dreptul ăsta, pentru că avem și-un creier.. Însă a declara Creștinismul - în ansamblul lui - drept ”o plagă” sau ”un cancer” global, este, din punctul meu de vedere, o obrăznicie. O exagerare grotească și nedreaptă, care denotă dezechilibru, nu argumentație științifică...
de ce trebuie sa te iei si de religie?
RăspundețiȘtergereP.S. crede si nu cerceta nu se regaseste nicaieri in Biblie
check dan puric