Statul și statul degeaba...

La 54 de ani împliniți, Arno Dubel n-a lucrat o zi, în toată viața lui. Deși este german – adică nația aia dată dracului de arieni luptători, muncitori și serioși – Arno vrea să fie excepția care confirmă regula...

Nu face nimic, pentru că n-are chef !
Acum să nu credeți că e vreun boschetar ! EXCLUS !
Tipul are un apartament cochet, un câine bine hrănit, abonament la cablu și bea toată ziua bere. Pe banii statului german, care îi plătește toate angaralele cu casa (chirie, întreținere, curent și – probabil – abonamentul TV) așa, că e băiat de treabă. Statul, nu Arno... Și tot statul îl remunerează cu aproape 400 de euro pe lună, peste restul cheltuielilor, ca să aibă omul bani de-o bere, na...
Pentru că în Germania Arno reprezintă o ciudățenie, câteva televiziuni l-au invitat pentru a-l prezenta ca pe Fernando de la Caransebeș la Acces Direct. Ceva de genul ”Schaise, frați arieni ! Nesimțitul ăsta n-a mișcat un deget toată viața, și de cincizeci de ani bea bere pe banii noștri !”
Lucru perfect adevărat, întărit și de Arno, care a ținut morțiș să menționeze că ”munca e de căcat” și că ”cei care muncesc sunt niște proști”. În direct, la câteva posturi TV, de au văzut nemții plătitori de taxe roșu în fața ochilor !
Valul de indignare a fost atât de mare, încât la câteva zile un domn blonziu într-un costum impecabil i-a arătat lui Arno o legitimație, anunțându-l că dacă nu se angajează RAPID, statul german nu-i va mai oferi nici măcar o lețcaie și – în concluzie – poate să se ducă dracului !
Ceea ce Arno a făcut, alegând ca punct de lucru o spălătorie unde acum învață să calce rufe... Dacă tăcea, și astăzi ar fi băut ca un filozof bere pe banii lui Shultz și ai Hildei. Pentru că Statul german are de unde, și – în loc să joace rolul unei „potere” moderne, colectoare de taxe, dijme și TVA-uri, alege să fie cloșcă bună pentru toate putorile...

Totuși, nu Germania este țara cu cel mai ridicat nivel de trai din lume, ci Suedia.

Eram curios ce face Statul suedez pentru cetățenii patriei, dar și ce fac suedezii pentru Stat. Așa că am apelat la amabilitatea unei prietene plecate acolo din anul 2000. O cheamă Iulia, lucrează la niște programe europene pentru învățământ, și speră –săraca ! – din toată inima, că la un moment dat va putea implementa și în România câteva din soluțiile avansate de acolo... I-am zis să stea liniștită, să-și ia gândul, și am rugat-o să îmi dea câteva detalii despre cum e acolo. Întrebările sunt ale mele, răspunsurile ale ei... Sunt necorectate, tocmai pentru că m-a surprins să văd că cine scrie corect, scrie corect și după zece ani în Suedia... Astăzi, o primă parte:

1. Ce ofera statul suedez unui tânăr de 18 ani care vrea să plece de acasă, să stea singur ?

Iulia: Pana in urma cu 2 ani de zile era un “trebuie” sa plece tanarul suedez de acasa cand implineste 18 ani. Acum nu mai este asa un trebuie...situatia economica de dupa criza asta a cam schimbat putin lucrurile, dar cu toate ca nu mai trebuie, tanarul tot se muta. In primul rand aici este un sistem foarte bine pus la punct: “sistemul de coada” pentru locuinta. Deci statul sau diferite mari intreprinderi care detin apartamente, radhus(case in sir care au aceiasi arhitectura) sau vile le dau catre inchiriere la organizatia de locuinte (bostadsförmedlingen). Parintii isi inscriu copii in coada pentru locuinta de cand sunt micuti (fiindca se intampla sa stai ani in sir sa obtii o casa). Cand ai obtinut un contract prin aceasta organizatie, este un contract de prima mana adica nu te mai da nimeni afara pe viata, este ca si casa ta numai ca de fapt nu este, nici macar proprietarul de drept nu te mai poate da afara, decat daca esti rau de plata sau faci stricaciuni in casa. Si uite asa are tanarul casa lui cand are 18 ani. Daca nu a fost inscris in coada atunci se inscrie cand intra la facultate pt apartamentul studentesc in care are dreptul sa stea atata timp cat studiaza. Cum plateste tanarul casa? Aici toti tinerii muncesc, chiar daca vin din familii foarte bogate. Lucreaza sambete si duminicile sau oricand are timp liber, si face munca de jos indiferent de ce situatie materiala au parintii. Toti sunt invatati sa aprecieze valoarea banului si sa fie modesti de foarte mici. Plus ca toti tinerii care se duc sa studieze mai departe dupa liceu primesc un ajutor de la stat, un inprumut in fiecare luna cat este la scoala, plus un fel de ajutor care se adauga la imprumut, suma care ajunge in jur de 7500 de coroane adica in jur de 750 de euro. Imprumutul de la stat se plateste inapoi dupa 1-2 ani dupa terminarea studiilor cu sume modice adica esti gata cu plata imprumutului cand iesi la pensie. Ca sa mobileze si sa cumpere tot ce au nevoie intr-o casa exista o multime de posibilitati: de la a cumpara lucruri la mana a doua pe internet pana la a cumpara in rate de la magazin. Pentru sume mici in jur de 20000 de coroane (2000 de euro) nu se cer garantii, special daca esti student...

[continuarea, mâine]

---