Despre râs...

Mi-e greu să-mi imaginez viața fără simțul umorului. Capacitatea de a înțelege substratul amuzant al unei relatări sau întâmplări este un dar, pe care mulți, din păcate, nu-l au. Pentru că râsul – pe cât de firesc și spontan ni se pare – este, în realitate, rezultatul unuia dintre cele mai complexe procese cerebrale ! Și dacă nu stiați (eu am aflat acum câteva zile), există o ramură a științei care se ocupă cu studiul râsului. Se cheamă gelotologie !
Conform Enciclopediei Britanice, râsul este descris ca o ”acțiune involuntară respiratorie, ritmică și sonoră”. Până aici, e clar. Mai departe se complică puțin lucrurile, pentru că reacția în sine – deși involuntară și spontană – este consecința activității intense a tuturor emisferelor cerebrale !

Cum funcționează ?

O muscă a intrat în gura unui cal, și când să iasă, calul plecase !

În a patra parte dintr-o secundă după ce ați citit fraza, un câmp electric v-a străbătut întregul cortex – adică regiunea cea mai vastă din creier. Dacă acest câmp a avut sarcină pozitivă, ați trecut mai departe fără nicio reacție. Dacă sarcina lui a fost negativă, ați zâmbit sau ați râs. Partea stângă a cortexului analizează structura frazei și a cuvintelor. Lobul frontal – ”vinovat” pentru reacțiile în societate devine foarte activ, apoi emisfera dreaptă a cortexului analizeaza fraza pentru a vă ”prinde unde e poanta”. Imediat, activitatea se mută în partea din spate a creierului (occipital) – zona responsabilă cu procesarea stimulilor vizuali. Apoi, zona responsabilă cu stimulii motori ”se aprinde”, și începi să râzi. Deși pare atât de simplu și firesc, în spatele râsului se ascunde ditamai procesul intelectual ! De unde poți să-ți dai seama că expresia ”râzi ca prostul” nu prea se regăsește în realitate...

Știți de ce se prind femeile mai greu de poantă ?

Și nu e o întrebare misogină, ci o realitate științifică. Pentru că la ele emisfera dreaptă a cortexului este mai activă, în sensul în care analizează în cele mai mici detalii relatarea, pentru a fi sigure că nu scapă nimic. Deci, durează mai mult. Când se prind de poantă însă, vor râde mult mai cu poftă decât bărbații, tocmai pentru că analiza anecdotei este completă și detaliată...

Spre deosebire de sentimente și emoții – care activează zone specifice din creier, râsul ne pune la treabă toată ”bibilica”, și până în prezent, gelotologii (!) nu înțeleg nici pe sfert complexitatea procesului prin care ne hlizim, râdem în hohote sau pur și simplu zâmbim printre mustăți... Apropos, există optsprezece tipuri de zâmbet, fără să includem aici și pe cele forțate !
În felul lui, râsul este o mică minune. O inginerie electrică, cerebrală și nu în ultimul rând genetică incredibilă și imposibil de explicat în prezent, inclusiv prin argumente evoluționiste... Poate răspunsul se ascunde undeva în rețeta complexă a Divinității. În ”cămara” unui Dumnezeu înzestrat, fără niciun dubiu, cu un simț al umorului remarcabil...

---