Sinuciderea televiziunilor

Ați auzit de Spike și Guess Who ? Unii dintre voi da, alții aud pentru prima dată numele astea două. Important este că au auzit de ei cel puțin un milion de români care le-au vizionat videoclipul pe Youtube. Băieții ăștia cântă hip-hop, adică nimic senzațional, n-au câte patru ochi și nu levitează. După toate aparențele dar mai ales după toate așteptările românești, cei doi ar trebui să nu existe pe piață. Să dispară undeva în anonimat încă înainte să răzbească, așa cum se întâmplă cu alte câteva sute de artiști și wanna be hip-hop din România.

Și totuși, Spike și Guess Who? au plecat asistați de Jandarmerie la Vatra Dornei. O zi mai târziu, câteva sute de puștani din Plopeni (!) interpretau la unison piesele celor doi, în cor, de parcă discografia Spike și Guess Who? Ar fi făcut parte din programa de liceu !
Se întâmplă în Romania, cu doi hip-hopperi NEDIFUZATI multă vreme de niciun post de radio, pe motiv că nu sună comform cu ce vrea piața. La Radio Zu li s-a explicat că nu vor intra în playlist-ul postului pe motiv că ”nu sunt suficient de zu” !

Apoi, au explodat pe internet. Downloadați, recomandați și căutați pe ”www„, cei doi înregistrează acum un succes pe care, sincer, nici măcar ei nu-l sperau. Videoclipul cu pionieri a apărut târziu și tardiv pe posturile TV, ca o recunoaștere forțată. Dacă un milion de români vizionează pe Youtube o melodie nedifuzată de radiouri și televiziuni, înseamnă că media românească are o problemă... Și mai înseamnă că și radiourile, dar mai ales televiziunile sunt în rahat până la gât. Propriul rahat...

Spike și Guess Who? reprezintă un produs promovat exclusiv pe Internet. Fără posturi de radio, fără televiziuni muzicale, fără conferințe de presă pompoase, cei doi și-au câștigat popularitatea (uriașă, credeți-mă !) făcându-se cunoscuți doar în virtual. Acolo unde generația tânără își exercită opțiunile cu adevărat ! Acolo unde un click nu poate fi interpretat, nuanțat și răstălmăcit. Profesioniștii din radio, plătiți să ȘTIE ce vrea publicul, dorm în ghete. Habar n-au pe ce lume sunt, deși se cred ”mafaldele” show-bizului.. Și asta le va închide încet dar sigur, prăvălia...

Conţinutul programelor TV denotă disperarea înecatului. Invitaţi de cea mai joasă speţă, oameni dezechilibraţi mintal în lumina reflectoarelor, numai pentru a capta atenţia plebei. Punctul de rating este acum plătit cu o sumă ridicolă. Reclama se mută pe net, unde e mai ieftină, si unde sunt tot mai mulţi consumatori. Televiziunile se scufundă, şi pe termen lung se vor sinucide, tocmai din dorinţa de a ieşi mai repede la mal. În casele românilor, televizoarele sunt monopolizate de părinţi și bunici, pentru ştiri cretine, Acces Direct sau Happy Hour. Noaptea ne mutăm pe OTV. Puştanii se mută pe Internet, unde îşi aleg conţinutul, şi pierd astfel automatismul de a pune mâna pe telecomandă. O generație întreagă alege să nu mai crească la televizor, ci în fața monitorului. În timp, obișnuința de a porni televizorul pentru știri va dispărea, și odată cu ea, încet-încet, toate automatismele legate de televiziune. Puștanii de azi se pișă pe ce văd la televizor. Noua lor televiziune este Youtube, unde aleg ce să vadă, în timp ce la televizor performează Nikita. Sunt o generație întreagă ! Peste niște ani, nu foarte mulți, adolescenții de azi vor fi publicul vizat de reclamă. Consumatorii și plătitorii de facturi, deci automat, țintele spoturilor publicitare. Numai că ”țintele” habar n-o să aibă cine e Esca. N-o să-i intereseze, și dacă îi va întreba cineva, în cel mai bun caz o să dea un search pe Google. Publicitatea la televiziune va fi văzută de pensionari cu trei lei în cont, deci neinteresanți pentru clienții televiziunilor. Prețul reclamei va fi tot mai mic, până când stațiile n-o să-și mai permită să achite facturi, salarii sau programe. Pe cei care ar fi trebuit să le facă audiențe îi va durea în cur. Ei își vor face cumpărăturile online și vor accesa programe interactive pe Internet. Pe vechiul televizor se va așeza praful. Și un mileu vechi de la bunica, de când croșeta noaptea târziu, cu ochii zgâiți la Dan Diaconescu...

[publicat parțial în Oblique Magazin]

---