marți, 28 aprilie 2009

Despre români. Episodul I: Prostia

Un studiu statistic realizat in Irlanda (!) a dat de pământ cu inteligenţa proverbială a românului. De fapt, proverbială strict la nivel naţional, aici, unde ne-am invăţat să ne mândrim cu toate găurile din cur. Conform unui oarecare dom’ profesor Richard Lynn, într-un clasament european al densităţii neuronilor, românii împart ultimele poziţii cu bulgarii, sârbii şi francezii.

Totuşi, francezii au fost suficient de inteligenţi să-i ofere găzduire şi recunoaştere unui Eliade sau unui Cioran, zbătându-se ani la rând să şi-l adjudece şi pe Brâncuşi. Noi ne-am bătut joc (şi o facem în continuare cu succes) de tot ce a însemnat „capacitate” în România, pentru că suntem prea ignoranţi să facem altceva. Sau pentru că profesorul Lynn are dreptate...

...apoi mă gândesc la ciobanul mioritic. Deşi i-a dat Dumnezeu ditamai oaia vorbitoare şi mai deşteaptă decât el pe deasupra, ţărănoiul ăla bătut în cap alege să stea cu capul între urechi, consolat, chiar dacă animalul i-a făcut un brief cu intenţiile clar ilicite ale moldoveanului şi ungureanului... Consolarea este specifică românului, de când ne ştim. Vrăjeala asta cu „simbioze”, „comuniuni” şi „nunţi alegorice” mai ţine doar la copiii speriaţi de admiterea la liceu. Restul, e cancan. Şi – mai în glumă, mai în serios, suficienţă naţională...

„Poporul român – pavăză a Creştinătăţii în calea Imperiului Otoman”

Mai ţineţi minte gargara asta de la orele de istorie ?

Întâmplător, am avut un profesor de istorie (sclipitor, de altfel), pe nume Joseph Mogosz. Omul era ungur 100%, somitate recunoscută internaţional, şi a fost chemat la Budapesta să ţină o prelegere despre Ardeal. Surpriza vecinilor a fost că tocmai „Mogosz” al lor a susţinut în faţa unei asistenţe stupefiate că Ardealul este 100% românesc, deşi oamenii ăia îl chemaseră la Budapesta să zică exact contrariul. Dacă nu mă înşel, cineva sus-pus de acolo a propus să fie declarat „persoana non-grata”. Nu sunt sigur. Oricum, sigur acum il cheama Iosif Mogoş şi n-a mai fost invitat niciodată la prelegeri în Ungaria. Ideea este că tipul ăsta ne-a explicat pe larg, argumentat (ba chiar ne-a desenat şi o schemă) care a fost poziţia REALĂ a principatelor române în faţa Imperiului Otoman: şi anume, capră !

Dar despre asta, pe larg, dacă doriţi, data viitoare...



Share On Facebook !

5 comentarii:

  1. Eu chiar cred ca ai lucruri de spus... Am crezut intotdeauna. Sper ca cei ce citesc scrierile tale sa fie atinsi de stralucirea pe care o emana... Tu esti Taunul zilelor noastre!... Ce bine ca esti... Poate ca in drumul tau vei descoperi ca uneori oamenii sunt mai buni decat ceea ce par a fi. Eu..asta iti doresc...Si multa inspiratie.

    RăspundețiȘtergere
  2. eu il am ca prof pe mogos.sunt a noua in cosbuc si sunt mandra ca-l am ca profesor.:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Citesc ceea ce scri si nu imi vine sa cred ca inca mai exista si oameni ca tine. Esti briliant! As vrea sa cred ca ceea ce scri tu aici sa fie un semnal de alrama pentru edilii tarii si sa inceapa sa faca schimbarea aceea de care se tot vorbeste de mai bine de 20 de ani. Continua tot asa si sunt convinsa ca vovea ta se va face auzita. Succes si la mult mai multi cititori si comentarii!

    RăspundețiȘtergere
  4. adamsieleva.wordpress.com



    Forta e s t e cu Mogos.'.

    RăspundețiȘtergere