Statul și statul degeaba...

La 54 de ani împliniți, Arno Dubel n-a lucrat o zi, în toată viața lui. Deși este german – adică nația aia dată dracului de arieni luptători, muncitori și serioși – Arno vrea să fie excepția care confirmă regula...

Nu face nimic, pentru că n-are chef !
Acum să nu credeți că e vreun boschetar ! EXCLUS !
Tipul are un apartament cochet, un câine bine hrănit, abonament la cablu și bea toată ziua bere. Pe banii statului german, care îi plătește toate angaralele cu casa (chirie, întreținere, curent și – probabil – abonamentul TV) așa, că e băiat de treabă. Statul, nu Arno... Și tot statul îl remunerează cu aproape 400 de euro pe lună, peste restul cheltuielilor, ca să aibă omul bani de-o bere, na...
Pentru că în Germania Arno reprezintă o ciudățenie, câteva televiziuni l-au invitat pentru a-l prezenta ca pe Fernando de la Caransebeș la Acces Direct. Ceva de genul ”Schaise, frați arieni ! Nesimțitul ăsta n-a mișcat un deget toată viața, și de cincizeci de ani bea bere pe banii noștri !”
Lucru perfect adevărat, întărit și de Arno, care a ținut morțiș să menționeze că ”munca e de căcat” și că ”cei care muncesc sunt niște proști”. În direct, la câteva posturi TV, de au văzut nemții plătitori de taxe roșu în fața ochilor !
Valul de indignare a fost atât de mare, încât la câteva zile un domn blonziu într-un costum impecabil i-a arătat lui Arno o legitimație, anunțându-l că dacă nu se angajează RAPID, statul german nu-i va mai oferi nici măcar o lețcaie și – în concluzie – poate să se ducă dracului !
Ceea ce Arno a făcut, alegând ca punct de lucru o spălătorie unde acum învață să calce rufe... Dacă tăcea, și astăzi ar fi băut ca un filozof bere pe banii lui Shultz și ai Hildei. Pentru că Statul german are de unde, și – în loc să joace rolul unei „potere” moderne, colectoare de taxe, dijme și TVA-uri, alege să fie cloșcă bună pentru toate putorile...

Totuși, nu Germania este țara cu cel mai ridicat nivel de trai din lume, ci Suedia.

Eram curios ce face Statul suedez pentru cetățenii patriei, dar și ce fac suedezii pentru Stat. Așa că am apelat la amabilitatea unei prietene plecate acolo din anul 2000. O cheamă Iulia, lucrează la niște programe europene pentru învățământ, și speră –săraca ! – din toată inima, că la un moment dat va putea implementa și în România câteva din soluțiile avansate de acolo... I-am zis să stea liniștită, să-și ia gândul, și am rugat-o să îmi dea câteva detalii despre cum e acolo. Întrebările sunt ale mele, răspunsurile ale ei... Sunt necorectate, tocmai pentru că m-a surprins să văd că cine scrie corect, scrie corect și după zece ani în Suedia... Astăzi, o primă parte:

1. Ce ofera statul suedez unui tânăr de 18 ani care vrea să plece de acasă, să stea singur ?

Iulia: Pana in urma cu 2 ani de zile era un “trebuie” sa plece tanarul suedez de acasa cand implineste 18 ani. Acum nu mai este asa un trebuie...situatia economica de dupa criza asta a cam schimbat putin lucrurile, dar cu toate ca nu mai trebuie, tanarul tot se muta. In primul rand aici este un sistem foarte bine pus la punct: “sistemul de coada” pentru locuinta. Deci statul sau diferite mari intreprinderi care detin apartamente, radhus(case in sir care au aceiasi arhitectura) sau vile le dau catre inchiriere la organizatia de locuinte (bostadsförmedlingen). Parintii isi inscriu copii in coada pentru locuinta de cand sunt micuti (fiindca se intampla sa stai ani in sir sa obtii o casa). Cand ai obtinut un contract prin aceasta organizatie, este un contract de prima mana adica nu te mai da nimeni afara pe viata, este ca si casa ta numai ca de fapt nu este, nici macar proprietarul de drept nu te mai poate da afara, decat daca esti rau de plata sau faci stricaciuni in casa. Si uite asa are tanarul casa lui cand are 18 ani. Daca nu a fost inscris in coada atunci se inscrie cand intra la facultate pt apartamentul studentesc in care are dreptul sa stea atata timp cat studiaza. Cum plateste tanarul casa? Aici toti tinerii muncesc, chiar daca vin din familii foarte bogate. Lucreaza sambete si duminicile sau oricand are timp liber, si face munca de jos indiferent de ce situatie materiala au parintii. Toti sunt invatati sa aprecieze valoarea banului si sa fie modesti de foarte mici. Plus ca toti tinerii care se duc sa studieze mai departe dupa liceu primesc un ajutor de la stat, un inprumut in fiecare luna cat este la scoala, plus un fel de ajutor care se adauga la imprumut, suma care ajunge in jur de 7500 de coroane adica in jur de 750 de euro. Imprumutul de la stat se plateste inapoi dupa 1-2 ani dupa terminarea studiilor cu sume modice adica esti gata cu plata imprumutului cand iesi la pensie. Ca sa mobileze si sa cumpere tot ce au nevoie intr-o casa exista o multime de posibilitati: de la a cumpara lucruri la mana a doua pe internet pana la a cumpara in rate de la magazin. Pentru sume mici in jur de 20000 de coroane (2000 de euro) nu se cer garantii, special daca esti student...

[continuarea, mâine]

---

Ghid de supraviețuire în România

Dacă locuiți în România și nu prea ieșiți din casă, sau dacă intenționați (din cine știe ce motive cretine) să vizitați această frumoasă țară din estul Europei, este vital să parcurgeți următoarele rânduri, pentru supraviețuirea dumneavoastră și a sistemului endocrin cu care sunteți dotați prin naștere...

Episodul I – drumuri naționale și mediu rural

Cum recunoașteți România ?

Pe harta Europei, după forma bizară. Probabil datorită ponderii uriașe de curve pe care le găsim pe teritoriul țării, România are forma unui pește gras, cu bot ascuțit și gura deschisă. De foame...

Dacă vă aflați pe teritoriul țării, România poate fi ușor recunoscută după drumurile improprii, dar mai ales după lipsa indicatoarelor. Dacă doriți, de exemplu, să ajungeți din punctul X - să zicem, București - în punctul Y - să zicem, Brăila – aveți toate șansele să ajungeți în punctul Z – să zicem, Brașov. Nu vă impacientați ! Puteți cere indicații băștinașilor, care vorbesc perfect limba engleză, sau gesticulează admirabil. Înzestrați cu un simț al umorului ascuțit, aceștia vă vor indica, în marea majoritate a cazurilor, o direcție greșită. Din ”spirit de glumă”, pentru că aveți număr de București, sau pur și simplu pentru că s-au săturat de ”străinii ăștia jegoși care vin să ne fută femeile”...

În mediul rural, dacă veți rula cu viteza regulamentară de 50 km/oră, puteți observa pe ambele laturi ale drumului garduri de fier vopsite în general în verde, și la fiecare poartă, un grup de 2-3 băștinașe, sprijinite în baston pe câte o băncuță. Aceste femei – denumite de localnici ”țațe”, sunt îmbrăcate complet în negru, de la ultimul deces în familie, utilate cu batic și dinți de aur sau oțel. Absolut toate sunt supraponderale spre diform, datorită excesului de muncă grea, halva și mâncare de cartofi în Postul Mare. Aparent, nu au nicio treabă. În realitate stau ”la drum” să vadă ”cine mai trece pe uliță”, cine cu cine s-a mai însurat, cine vine beat și dacă au sosit buteliile la Primărie...
Extrem de evlavioase, localnicele sunt experte în colivă, colaci, sarmale și blesteme, acestea din urmă variind în funcție de zonă:

SUD, SUD-EST , Bărăgan: Arde-te-ar focu să te ardă !
NORD-VEST , Ardeal: Fută-te Dumniezău !
NORD-EST , Moldova: Grijania mamii tale dă bățâvan !

Dacă veți depăși viteza regulamentară de 50 km/oră, aveți toate șansele să descoperiți că rabla aia grena cu o ”navetă de bere” pe plafon și abțibilduri reflectorizante este o mașină de Radar... În România este recunoscută ca ”Dacia break”. Nu vă impacientați ! Polițiștii – recunoscuți după uniformele de chelneri și burțile imense nu sunt interesați de carnetul dumneavoastră de conducere. I-ar tenta mai degrabă o mică ”sumă compensatorie” în monedă națională, echivalentul a ”două litre de țuică”...

ATENȚIE ! Dacă veți observa cumva un semn care indică intrarea pe o autostradă, întoarceți mașina imediat și prezentați-vă la prima secție de Poliție, Vamă sau Ambasadă. Cu siguranță ați greșit țara, pentru că în România nu există autostrăzi !

Gropile din carosabil nu sunt rezultatul vreunui conflict armat. Stați liniștit, nimeni nu vrea să cucerească România ! Explicația poate fi găsită în pasiunea nebună a edililor pentru asfaltări ! Românii asfaltează cu dragoste fiecare drum din țară, de cel puțin două ori pe an ! Oficial, de vină este solul nisipos și instabil. Neoficial, de vină sunt comisioanele care au prostul obicei să fie încasate odată cu fiecare execuție...

Dacă veți întâlni o procesiune funerară, nu vă panicați. Răcnetele isterice și cântecul jalnic de goarnă nu reprezintă un pericol iminent pentru dumneavoastră. Feriți-vă însă de ploaia de monezi și înzestrați-vă cu răbdare și o figură plină de compasiune, până când drumul se bifurcă spre cimitir sau biserica locală.





În cazul în care aveți norocul să vă intersectați cu o nuntă, veți fi surprinși să constatați că mulțiumea se distrează nonșalant în mijlocul carosabilului, din lipsă de spațiu sau pur și simplu din entuziasm. Nu încercați să grăbiți degajarea drumului, pentru că nuntașii sunt beți, și de cele mai multe ori agresivi, că doar ”odată e nunta” ! În cazul în care mirii sunt – spre norocul dumneavoastră – de etnie rromă, puteți aștepta răbdător până la trei zile, sau alegeți altă rută...

În România, animalele sunt ocrotite și respectate, fără excepție ! Libera lor circulație vă oferă posibilitatea de a surprinde în trafic grupuri organizate de câini, rațe, găini, vaci, oi, capre sau puradei jegoși și despuiați care traversează la pas carosabilul. Recomandarea noastră este să așteptați răbdători, imortalizând momentul cu ajutorul telefonului mobil...

România poate fi recunoscută și cu ochii închiși, dacă aveți un simț olfactiv dezvoltat. De fapt, dacă aveți simț olfactiv și atât. Aromele locale variază, în funcție de zonă, astfel:

- Ferme de pui, ferme de porci, fabrici de clei de oase, incineratoare, fabrici de electrozi, stații de epurare, terenuri fertilizate cu bălegar proaspăt, popasuri cu mici, fabrici de vopsele, ferme de vaci, stâne, gropi de gunoi, W.C.-uri ecologice, combinate siderurgice (miros de mortăciune marinată), plus numeroase alte atracții specifice. În zonele dens populate vă puteți delecta cu mirosul tradițional de ceapă, chiar dacă biata legumă lipsește cu desăvârșire. Dacă încercați să vorbiți cu localnicii despre săpun sau pastă de dinți, s-ar putea să vă considere eretic, să vă tăvălească prin smoală, pene, și-ntr-un final, să vă ardă pe rug. Pentru mai multe detalii, apelați cu încredere la un ghid turistic local...

Mâine vom continua mica noastră incursiune în România, concentrându-ne atenția asupra specificului urban ! Până atunci,

Have a Nice & Safe Day !

---

De la Dumnezeu la Dumnezeul mă-sii...

A apărut de curând un nene, profesor sau ceva de genul... Coruț îl cheamă , și e clar că și-a făcut un țel în viață din a mătura pe jos cu Creștinismul. A publicat niște cărți în care demontează (desigur, cu argumente demne de luat în seamă) întreaga filozofie care stă la baza bisericii moderne, așa cum o știm.

Legat de ce cred eu, se poate spune că sunt un ”liber cugetător”. Sunt convins că există un Dumnezeu, pentru că bunul simț și logica mă obligă să admit că nu sunt eu manifestarea supremă a existenței, și mai ales că n-am apărut din nimic. Mai sunt convins că Dumnezeu, în suprema Lui potență și înțelepciune n-avea nevoie să bată în cuie un fiu de tâmplar evreu, doar ca să ne învețe pe noi ce e dragostea. Îmi sună chiar stupid. La fel ca tradiția aia cu tăiatul de miei. Adică Iisus Christos - băiatul ăla de treabă care te învață să ierți, să întorci celălalt obraz când îți iei o palmă și să îți iubești inclusiv dușmanul – ce face ?! - ia o pauză de discurs pacifist, și între învierea lui Lazăr și o cumetrie cu pește și pâine, ne recomandă să luăm beregata mieilor în cinstea lui !

Sună cel puțin imbecil, ptiu, Doamne iartă-mă !

Nu dezvolt, pentru că s-ar putea să mă/vă pierd în câteva zeci de pagini de filozofie personală care pe mine m-a terminat psihic la un moment dat, iar pe ceilalți are toate șansele să nu-i intereseze... Pentru cler și dogma creștină sunt un eretic, și dacă mă nășteam pe vremea Inchiziției aveam toate șansele din lume să fiu prăjit la foc mic, de dragul mântuirii... Am convingerea că există și astăzi preoți habotnici care ar putea face parte cu succes din consiliul de onoare al Inchiziției, dar nu le mai permit legile moderne. La polul opus, se află personaje înfierbântate ca maestrul Coruț, negru în cerul gurii și încrâncenat împotriva Creștinismului de zici că tot liceul a luat șuturi în cur și bobârnace în frunte de la Iisus Christos. Pe care, apropos, îl numește foarte cătrănit, ”Jeshua”.

Cert este că religia creștină pierde rapid teren în fața fluxului de informație, în lipsa unor relatări istorice credibile și ca urmare a numeroaselor contradicții, exagerări și chiar expuneri lipsite de logică. Creștinismul este naiv și arhaic. Exagerat, romanțat și plin de semne de întrebare. În curând, depășit. Totuși, înainte să adorm, îmi fac semnul crucii, pentru că am fost botezat ortodox și o să mor ortodox. Este cea mai la îndemână formă de exprimare mistică pe care o am, vine firesc, și pentru mine reprezintă o punte spre Dumnezeu. O formă convențională de exprimare a credinței. NU a religiei. Odată cu asta vine și respectul pentru o poveste care a schimbat Lumea...

Domnul Coruț uită, în încrâncenarea lui, că Omenirea a ieșit din întunericul Evului Mediu tocmai datorită Creștinismului. Noul curent religios (sau noua sectă, ca să-i fiu pe plac) a mai nivelat diferențele sociale, generând – în rândurile unei umanități nu foarte departe de maimuțe – conceptul de toleranță, iertare, moralitate. Desigur, exagerat, eronat sau imposibil de aplicat în multe situații. Prost interpretat și implementat abuziv într-o puzderie de cazuri... Însă suficient de puternic cât să ne schimbe lumea în bine. Faptul că o legendă frumoasă a devenit crez pentru miliarde de oameni, și faptul că tot fenomenul ăsta bizar a reușit în mare măsură să dea jos Omenirea din copac, e lucru mare ! Inexplicabil, la o adică, pentru un ateu. Suspect de ciudat... Pentru mine, Creștinismul este cea mai bună dovadă a existenței unui Dumnezeu. Care nu bate pe nimeni în cuie, dar dacă vrea, în modalități numai de el știute ne face să credem cu miliardele o povestioară naivă, pe care în curând n-o s-o mai creadă nici copiii de clasa a 4-a...

Creștinismul a generat și abuzuri, manipulare și ipocrizie. Pentru că vrem, nu vrem, la baza oricărui lucru de pe Terra stau oamenii și slăbiciunile lor. Dincolo de rele, povestea naivă a unui fiu de tâmplar evreu a reușit - cu adevărat miraculos ! – să ne scoată din întuneric.

Pentru transformarea Omenirii în Umanitate, Creștinismul merită mai mult respect decât arată exaltatul domn Coruț. Chiar dacă se bazează pe multe argumente solide, chiar dacă îi împărtășesc multe din păreri și convingeri, atitudinea lui obraznică mi se pare inacceptabilă. Îmi aduce aminte de un profesor cretin care s-a grăbit să anunțe niște copii de clasa a doua că Moș Crăciun nu e decât o invenție...

---

Sinuciderea televiziunilor

Ați auzit de Spike și Guess Who ? Unii dintre voi da, alții aud pentru prima dată numele astea două. Important este că au auzit de ei cel puțin un milion de români care le-au vizionat videoclipul pe Youtube. Băieții ăștia cântă hip-hop, adică nimic senzațional, n-au câte patru ochi și nu levitează. După toate aparențele dar mai ales după toate așteptările românești, cei doi ar trebui să nu existe pe piață. Să dispară undeva în anonimat încă înainte să răzbească, așa cum se întâmplă cu alte câteva sute de artiști și wanna be hip-hop din România.

Și totuși, Spike și Guess Who? au plecat asistați de Jandarmerie la Vatra Dornei. O zi mai târziu, câteva sute de puștani din Plopeni (!) interpretau la unison piesele celor doi, în cor, de parcă discografia Spike și Guess Who? Ar fi făcut parte din programa de liceu !
Se întâmplă în Romania, cu doi hip-hopperi NEDIFUZATI multă vreme de niciun post de radio, pe motiv că nu sună comform cu ce vrea piața. La Radio Zu li s-a explicat că nu vor intra în playlist-ul postului pe motiv că ”nu sunt suficient de zu” !

Apoi, au explodat pe internet. Downloadați, recomandați și căutați pe ”www„, cei doi înregistrează acum un succes pe care, sincer, nici măcar ei nu-l sperau. Videoclipul cu pionieri a apărut târziu și tardiv pe posturile TV, ca o recunoaștere forțată. Dacă un milion de români vizionează pe Youtube o melodie nedifuzată de radiouri și televiziuni, înseamnă că media românească are o problemă... Și mai înseamnă că și radiourile, dar mai ales televiziunile sunt în rahat până la gât. Propriul rahat...

Spike și Guess Who? reprezintă un produs promovat exclusiv pe Internet. Fără posturi de radio, fără televiziuni muzicale, fără conferințe de presă pompoase, cei doi și-au câștigat popularitatea (uriașă, credeți-mă !) făcându-se cunoscuți doar în virtual. Acolo unde generația tânără își exercită opțiunile cu adevărat ! Acolo unde un click nu poate fi interpretat, nuanțat și răstălmăcit. Profesioniștii din radio, plătiți să ȘTIE ce vrea publicul, dorm în ghete. Habar n-au pe ce lume sunt, deși se cred ”mafaldele” show-bizului.. Și asta le va închide încet dar sigur, prăvălia...

Conţinutul programelor TV denotă disperarea înecatului. Invitaţi de cea mai joasă speţă, oameni dezechilibraţi mintal în lumina reflectoarelor, numai pentru a capta atenţia plebei. Punctul de rating este acum plătit cu o sumă ridicolă. Reclama se mută pe net, unde e mai ieftină, si unde sunt tot mai mulţi consumatori. Televiziunile se scufundă, şi pe termen lung se vor sinucide, tocmai din dorinţa de a ieşi mai repede la mal. În casele românilor, televizoarele sunt monopolizate de părinţi și bunici, pentru ştiri cretine, Acces Direct sau Happy Hour. Noaptea ne mutăm pe OTV. Puştanii se mută pe Internet, unde îşi aleg conţinutul, şi pierd astfel automatismul de a pune mâna pe telecomandă. O generație întreagă alege să nu mai crească la televizor, ci în fața monitorului. În timp, obișnuința de a porni televizorul pentru știri va dispărea, și odată cu ea, încet-încet, toate automatismele legate de televiziune. Puștanii de azi se pișă pe ce văd la televizor. Noua lor televiziune este Youtube, unde aleg ce să vadă, în timp ce la televizor performează Nikita. Sunt o generație întreagă ! Peste niște ani, nu foarte mulți, adolescenții de azi vor fi publicul vizat de reclamă. Consumatorii și plătitorii de facturi, deci automat, țintele spoturilor publicitare. Numai că ”țintele” habar n-o să aibă cine e Esca. N-o să-i intereseze, și dacă îi va întreba cineva, în cel mai bun caz o să dea un search pe Google. Publicitatea la televiziune va fi văzută de pensionari cu trei lei în cont, deci neinteresanți pentru clienții televiziunilor. Prețul reclamei va fi tot mai mic, până când stațiile n-o să-și mai permită să achite facturi, salarii sau programe. Pe cei care ar fi trebuit să le facă audiențe îi va durea în cur. Ei își vor face cumpărăturile online și vor accesa programe interactive pe Internet. Pe vechiul televizor se va așeza praful. Și un mileu vechi de la bunica, de când croșeta noaptea târziu, cu ochii zgâiți la Dan Diaconescu...

[publicat parțial în Oblique Magazin]

---

Violarea unei prepoziţii

A devenit atât de uzuală, încât mi-e că într-o zi, deştepţii ăia de la Academie vor schimba regula, acceptând greşeala asta de muncitor necalificat drept "academic acceptată".

Pe mine - vă spun sincer - mă zgârie pe creier. Românii îşi scriu şi vorbesc limba din ce în ce mai prost. Suntem din ce în ce mai agramaţi, mai ignoranţi şi mai aproape de analfabetism decât eram pe vremea răposatului. Răposatul Mihai Viteazu...
Practic,procentajul de mârlani, nesimţiţi, prostovani şi retarzi creşte de la an la an, cratimele sunt din ce în ce mai greu de găsit la locul lor, e tot mai dificil să legi o conversaţie. De exemplu, biata prepoziţie "pe". Aproape a dispărut ! Nu mai ştim s-o punem înaintea lui "care", de câte ori vorbim de lucrurile PE care le-am pomenit. Filmele PE care le-am văzut. Hainele PE care le-am îmbrăcat. Întâlnim greşeala asta din ce în ce mai des, în toate sferele culturale, în toate zonele şi la vorbitori de toate rangurile. Culmea, l-am auzit articulând (din când în când) corect pe Vanghelie, însă l-am auzit greşind pe Constantinescu, fostul preşedinte. Nu că ar fi neapărat un etalon de cultură, dar măcar este un fost preşedinte şi profesor. E adevărat, profesor de geologie şi preşedinte al Romaniei - deci, nimic special...

Acum, să nu-nţelegeţi din asta că-mi dau eu nişte ifose de cult. Pur şi simplu mă enervează într-atât greşeala asta, încat am ajuns s-o corectez cu voce tare de fiecare dată când o aud. Inclusiv la televizor. Nici n-aveţi ideee de câte ori imi iese din gură, apăsat ca o înjurătură de mamă "PE CARE !" Mai nou, adaug şi injuratura în coadă... Face bine la nervi...

Şi totuşi, ce-aveţi cu prepoziţia "pe" ?!!

Profesori, prezentatori TV, reporteri, jurnalişti, politicieni, analişti... Toţi, înghit cratime şi prepoziţia "pe", sta-le-ar în gât ! Poftim, două cratime !
Vouă nu vă lipseşte cuvântul care vi l-am spus acum în propoziţia care o formulez ?!!
Cu cratimele, m-am consolat. Opt din zece români habar n-au unde se pun linuţele alea, şi ce despart ele... Săracii, mulţi nu ştiu nici ce sunt alea cratime, aşa că n-are rost să dezvoltam...
Eu ştiu că reprezentăm o ţară care nu trebuie s-o luăm în serios, pentru că proştii care-i vedem la tot pasul au devenit în timp majoritate. Majoritatea care trebuie s-o suportăm.
Dar măcar să vorbim corect, mai suntem în stare ?! Nici măcar atât ?
Eu am început să mă obişnuiesc cu cele trei straturi de grăsime care se revarsă peste blugii adolescentelor de azi. M-am obişnuit şi să văd că suntem tot mai îngălaţi spre împuţiţi, ignoranţi şi lipsiţi de caracter. Ba chiar m-am consolat că în 20 de ani am reuşit să ne şi urâţim ca dracu ! Pe bune, uitaţi-va cum arătau puştanii acum 15-20 de ani, şi comparaţi cu mutrele de astăzi. Suntem în plin proces de putrefacţie, şi vă jur, nu mă deranjează că ne ducem dracului, dacă luăm cu noi şi prepoziţia aia amărâtă în context...
Care vorbeam de ea...

---

Curve şi fecioare, până la proba contrarie...

N-am inteles niciodata cu ce e mai breaza o femeie pur materialista decat o curva de rand. Am spus „pur materialistă” pentru că există şi o categorie imperfectă (şi foarte numeroasă) în care intră femeile care îl caută pe Făt-Frumos pe cal alb. Adică să aibă şi bani, să fie şi frumos. Şi – eventual – să posede şi vreo 25 de cm pe orizontală, să aibă simţul umorului, să fie întruchiparea fidelităţii, a răbdării, să fie atent şi romantic, înalt, şi (în cazul nefericit în care mă-sa este încă în viaţă), „numita” soacră să fie una discretă, generoasă şi topită după noră...

Pe-astea le înţeleg (în limite rezonabile), pentru că doza lor de materialism se confundă cu standardele înalte pe care şi le permite, să zicem, o fată frumoasă. Interesul se confundă cu exigenţa, şi din cauza asta rămâne onest...

Dar cum rămâne cu materialistele pure ?!

Femeile care se „lipesc” de câte o scârboşenie de bărbat, slinos, suferind de obezitate morbidă, halenă cronică şi ejaculare precoce. Genul de bărbat supraponderal şi miop care în liceu era cel mai bun prieten al fetei de care era îndrăgostit pe ascuns şi care – invariabil – şi-o trăgea cu derbedeul şcolii, niciodată cu el, povestindu-i apoi îmbujorată toate detaliile la o şuetă ca între amici...
Peste ani, la tipologia asta merg adăugate maşina de lux, costumele scumpe, calviţia şi mai multe dioptrii. Plus multă frustrare reziduală. Apoi primul strat de burtă, al doilea, şi aşa mai departe...
Câţi slinoşi de genul ăsta nu aţi văzut însoţiţi de câte-o duduie de 45 de kilograme ?!...Să ne înţelegem, nu ma agasează ei, sau genul ăsta de cuplu pe care îl găsesc cel mult tragi-comic.Mă irită în schimb insistenţa cu care femeile astea deasupra cărora transpiră cei mai scârboşi bărbaţi îşi aclamă cu nonşalanţă şi zâmbet preţios eterna dragoste sinceră...Ne povestesc prin reviste cum s-au cunoscut şi cum au fost primii fiori. Apoi, cum au ars în flăcări de pasiune, descoperindu-şi jumătatea la care au visat întotdeauna, chiar dacă visul lor e gras şi-i put picioarele...
Mă uimeşte faptul că multe dintre fătucile astea au senzaţia că sunt credibile, chiar dacă stârnesc coate prin mulţime de câte ori apar la braţ cu „bestia”.
Că acceptă schimbul de fluide cu un astfel de porc, e treaba lor. Mă oripileaza ipocrizia, şi mai ales aerele de doamne aristocrate pe care nişte scăpate de foame le dobândesc odată cu puterea financiară a soţului. Căpuşe care apar în presă şi ne povestesc cu aer providenţial „povestea lor de succes”, oferind modele convingătoare pentru următoarea generaţie de proaste...
Chiar dacă pare exagerat, să vă intre bine în cap: genul ăsta de personaje vă vor educa implacabil copiii !
Diferenţa între ele şi curvele de pe centură este că ultima categorie lucrează transparent, cu tarif negociabil, la vedere şi fără complicaţii. „Doamnele” - însoţitoare de domni generoşi - au acelaşi scop – banii, şi oferă iniţial acelaşi serviciu – sexul.Apoi, îşi extind prestaţiile până sunt receptate drept soţii...Vă daţi seama că, asemeni suratelor în căutare de tirişti, nici „mondenistele” nu simt vreo plăcere când le ejaculează, mă scuzaţi, în gură , vreun director de „multinaţională” bun de îmbălsămat. Dar o fac, pe considerente la fel de vinovate ca alea din codul penal. Fără dovezi palpabile, însă evidente pentru toată lumea. Şi pentru că o vânătoare de conturi vrea o asigurare şi pe viitor, de cele mai multe ori adaugă în meniu un copil făcut pe fugă, o căsătorie-fulger (din pasiune, desigur !) şi un cont secret, pentru zile negre...
Mai târziu, foarte nefericite că soţul şi-a făcut o amantă, se îngraşă, devin depresive, se mutilează la chirurgie plastică şi se refugiază în shopping.
Iar noi ar trebui să ne înfiorăm de duioşie, ascultându-le la început povestea romantică, apoi să le admirăm pentru succes, eventual să le cumpărăm colecţia de haine copiate de pe „Fashion TV”, făcută de plictiseală pe banii sponsorului. Când o iau (aproape invariabil) la vale, tot noi, restul muritorilor, ar trebui să tremurăm de compasiune şi să-l blestemăm pe nemernicul care le tratează ca pe nişte obiecte...
Pentru că toţi suntem presupus nevinovaţi până la proba contrarie. Pentru că orice curvă nedovedită se cheamă că nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase...
Aşa că săru-mâna ! Vai, ce rochie superbă !...

---

Crucificându-l patetic pe Florin Salam...

La Preselecţia pentru Eurovision, un juriu constipat şi compromis de numeroase controverse in toţi anii trecuţi, s-a repezit să-l elimine pe Salam înainte să înceapă concursul. Cum ar veni, la "preliminare". Au ras răul din rădăcină !
Parcă îi văd cum şi-au pus mutrele docte şi - scuturând dezaprobator şi oripilat din cap - au clamat în unanimitate: Nu ne poate reprezenta la Eurovision aşa ceva ! Piesa este o manea coafată bine, suficient cât să nu mai sune a manea...Uşor patetică, merge pe ideea de "Desert Rose" a lui Sting, şi propune o voce feminină de excepţie. În rest, vociferează Salam în stilul lui, şi în stilul lui o face bine. Nici eu n-aş trimite la Eurovision piesa asta, pentru că nu merită.E slăbuţă, deşi bine interpretată. Muzica se ascultă în linişte, nu în prejudecată... Juriul însă a
dovedit prostie pură, recurgând la gestul extrem de a refuza ceva înainte să existe. Deşi, multe milioane din plătitorii de abonament TVR ascultă Salam, "opera" incultă. Se cheamă "manelişti" şi sunt mai mulţi decât are nevoie un preşedinte pentru a fi reales în Romania. Nu-mi convine nici mie chestia asta, dar trebuie să înghit realitatea. Un juriu de specialitate este obligat să RESPECTE chestia asta. Pentru ca dacă n-o face, işi transformă competenţa în fascism cultural. Daca îl eliminau o rundă mai târziu, mişcarea ar fi fost justificabilă. Aşa, a fost un scuipat în
faţă. Pentru chibiţi, o crucificare... Pudibonderia artistică de care a dat dovadă juriul se cheamă agresiune. Unii o vor interpreta, bine-nţeles, ca fiind o discriminare, şi sunt îndreptaţiţi s-o facă, judecând după aparenţe.
Chiar dacă se inşeala.
Salam nu a fost eliminat pentru că este ţigan, ci pentru că are un istoric de ţigănii. Asta este un motiv suficient să nu-l ascultăm, dar insuficient pentru a-l a-i băga pumnul în gură. Se cheama imparţialitate, şi este esenţială pentru jurizarea credibilă. Fundamentată. Democratică...
În altă ordine de idei, gestul nu va face decât să-l martirizeze pe Salam. Valul de simpatie pentru "marginalizat" o să-i facă bine şi lui, şi operei lui inculte. Pentru că atunci când semeni vânt, culegi furtună...

---