luni, 6 decembrie 2010

De ce am luat-o pe aici ?

Am fi putut să luăm viața mai în glumă... Mai la mișto... Ca și cum, în fiecare zi deschizi o sticlă de Bordeaux vechi, de colecție și-l bei după masă amestecat cu apă minerală. Fără niciun ”of” pentru fița momentului... Șpriț din Bordeaux... Ți se rupe de etichetă. Fără ștaif, fără chelneri cu șervet pe braț, fără coate lipite de corp, fără specialități rafinate din tot felul de drăcovenii...


Fără haine care te strâng, pantofi care te strivesc și meșe care te scalpează. Fără gulere care te sugrumă, zâmbete false și ore la care vrei să dormi dar nu poți că trebuie să faci ceva... Fără întrebarea aia idioată pe care o punem toți, deși în 99% din cazuri nu ne interesează răspunsul:

”Ce faci ?”...

Fără silicon sau Lamborghini, fără formalism, fără birocrație...

Ar fi trebuit să ne relaxăm puțin. Uneori, să ne băgăm picioarele... Să ne scărpinăm în cur când ne mănâncă. Să ne punem mai multe întrebări și mai puține dorințe... Să lăsăm perlele în scoică, aurul în piatră și diamantele în burta pământului... Să spunem numai adevărul pentru că n-avem motive să mințim...Să privim mai mult în jur, decât înainte... Poate era de preferat să ne rătăcim pe coclauri în loc să ne turnăm în asfalt, să învățăm toți să zburăm cu balonul, în loc să plecăm pe Lună... Și dacă am fost acolo, ce-am făcut ?... Am fost ?...

În schimb, am preferat să lucim individual, într-un fel caraghios, aproape... Fără să mai vedem strălucirea din jur. Am preferat să alegem în locul unui prânz la iarbă verde, o sală de bal elegantă, unde toată lumea bea șampanie franțuzească acră și din foișorul cu trandafiri albi cântă grațios și plictisitor o orchestră... La miezul nopții, un foc de artificii ca un clișeu cromatic luminează în toate culorile cerul, și doamnele suple în rochii strălucitoare - clepsidră - aplaudă simbolic atingând-și mânușile din mătase... Unele țin cu grație un port-cigaret, iar domnii sunt incredibil de galanți și miros a tutun englezesc și colonie scumpă... pe bune ?!... Rahat cu apă rece...



Habar n-am de ce am căutat noi oamenii genul ăsta de sindrofie în viață. Mi se pare că din toate variantele, am făcut cea mai proastă alegere... Pe toți invitații îi strâng pantofii, pe undeva... Pe alții îi jenează hainele, pălăria, decolteul partenerei sau pur și simplu o criză de crampe... Al dracului care poate să fie cum vrea el ! Nimeni nu e relaxat, toți ne lipim de șabloane, pentru că toate lumea se chinuie să construiască o aparență... Vrem toți să lăsăm senzația că ne potrivim în aceeași lume, însă lumea aia nu există. O inventăm noi înșine, în fiecare zi. Ne conformăm ei. O jucăm, paralel cu ce ne-a dat Pământul, și suntem tot mai țepeni în costume de bal... Și ne e bine ? N-aș zice. De ce, și cum ar trebui să fim ?... Cred că nici Dumnezeu nu mai știe ce ne trebuie...
Share On Facebook !

8 comentarii:

  1. fii cum iti place tie.
    si vor aprecia cei care-ti plac tie. adica cei care conteaza.
    de fapt, apreciaza si restu', dar nu cu voce tare.

    ce-i natural nu poate fi niciodata penibil, reprosabil sau naspa.

    RăspundețiȘtergere
  2. Am luat-o pe aici din cauză că e prea multă sărăcie și mizerie în jurul nostru, unde spui să privim. Mă uit și dacă îți descriu ce văd, măcar până ajung la serviciu, te conving să rectifici și să lași ”Uită-te înainte!”.
    Pentru că înainte să ajungem să ne dorim să facem un ”spriț” din vinul de Bordeaux, ”așa, de fița momentului”, am vrut să ne permitem să-l cumpărăm.
    Înainte să ajungem la sindrofii a trebuit să avem motive să fim chemați (la câte evenimente ai fost chemat când nu ai mai apărut pe ecran?), iar înainte să ne strângă pantofii sau să ne deranjeze decolteul de lângă, trebuie să ”ai cu ce” le lua amândouă. Exact, amandouă! E oarecum nepotrivit să scrii despre doamnele în rochii de mătase. Nu sunt ele ”curvele deștepte”, oare? Și spunând asta, te rog să dai câteva file imaginare înapoi și să te gândești la ce mă refer.
    Nu toți avem parte de aceleași experiențe, prin urmare ne vom forma în mod diferit și destinațiile noastre nu vor fi aceleași. Iată destinația lor.
    Atât de multă nefericire din pricina banilor. O văd și o simt în jurul meu. Văd prietenii, parteneriate și chiar relații amoroase încheiate din cauza lor...nu mai avem timp să stăm să ne bucurăm de tot ce ne spui tu, pentru că majoritatea supraviețuim cu greu și chiar abia o mai ducem din cauza salariilor care nu vin greu, ci foarte greu, jupuite de impozite și având ca destinație ”taxe și cheltuieli”. Ne luptăm ca animalele ca să o ducem mai bine în jegul ăsta, indiferent că e soare sau prima zăpadă afară. Oricum suntem mâhniți în suflet, iar acolo e tot timpul lapoviță și ceață.
    Recent am primit o somație de deconectare de la Electrica pentru că luna trecută, cică am plătit mai puțin cu 2 lei. Doi lei, Liviu!
    Am luat-o pe aici pentru că am decis că dacă tot suntem nefericiți, măcar să ne ducem nefericirea in confort. Trist, dar adevărat!

    RăspundețiȘtergere
  3. dacă ne uitam la timp în jur, n-ajungeam să fim nevoiți să ne uităm înainte... povestea asta începe cu muuult înainte de Electrica... Acum, e tardiv să mai vedem în jur...

    RăspundețiȘtergere
  4. Și o să te contrazic, R. În jurul nostru e foarte multă bogăție. A fost tot timpul...Numai că nu e bogăția pe care ne-am dorit-o noi. Și de-asta am ajuns astăzi la mizerie...

    RăspundețiȘtergere
  5. Mă bucur că încă vezi bogăția și ne reamintești că undeva există(sau a existat). Poate am eu nevoie de mai multă modestie și moderație...

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu tu, noi toți avem nevoie ! Absolut toți...

    RăspundețiȘtergere
  7. inteligentul meu



    the one

    RăspundețiȘtergere