marți, 6 aprilie 2010

De Sărbători, nu știi ce te Paște...

Domnul X și domnul Y au multe lucruri în comun. În afară de o prietenie care îi leagă strâns de ani buni, amândoi obișnuiesc să-și bea mințile în aceleași cârciumi. A se citi ”cluburi”. Unul din ei lucrează (la Stat), celălalt este liber cugetător, însă poate să dea gata o sticlă și jumătate de vodka fără să i se aplece vreun pic. Când se sparge de ziuă, își conduce mașina mort de beat, până acasă. Cu gaborii se înțelege el, zice, dar până acum a avut noroc și nu l-au oprit niciodată... Atât domnul X cât și domnul Y au un IQ bun spre foarte bun, și dacă au chef, îl și folosesc. Dacă n-au nevoie de efort intelectual, nu se omoară cu firea. La petreceri ascultă manele, joacă poker, din când în când fotbal, și în rest...s-auzim de bine.

Domnul X și domnul Y au fost în noaptea de Înviere la aceeași biserică. Aranjați impecabil, parfumați și gelați până în sprâncene, cei doi s-au dus să ”ia Lumină”. Dup-aia s-au dus la ”The Gang”, unde și-au rupt capetele. Nici nu terminase popa tot recitalul, că domnul X și domnul Y erau beți morți. În câteva ore au înregistrat un număr impresionant de pahare ciocnite în cinstea Mântuitorului. Apoi și-au pierdut mințile, și domnul X s-a certat cu iubita. S-a înfipt puțin în ea, a înjurat-o de morții mă-sii, de familie, adăugând în ”speech” și câteva referiri la cât de curvă e și în ce hal o să-i spargă fața când o să dea iar ochii...

Pe drumul de întoarcere de la club, domnul Y - abțiguit asemenea - s-a gândit să-i arate mai multă compasiune tovarășului de pahar X - de neconsolat după scandalul cu iubita... Și-atunci, domnul Y a vrut să snopească în bătaie doi necunoscuți. Care treceau pe stradă, în treaba lor... Așa, degeaba. A urmat aceeași procedură cu înjurături de morți, de familie, niște scuipați și promisiuna că ”vă rup căpățânile, să moară familia mea !” Ceva mai treji decât protagoniștii noștri, necunoscuții au ales să bată în retragere. Spre dimineață, obosiți de-atâta petrecere creștinească, domnul X și domnul Y s-au retras fiecare la casa lui, pentru un somn de paisprezece ore... Adevărat a-nviat ! Povestea este reală, pe eroi îi cunosc personal, și toate s-au întâmplat în noaptea de Înviere.

Echitabil ar fi acum să continui cu povestea domnișoarei A și a domnișoarei B - ele două nedespărțite prietene, aspirând la poșete de firmă și la același tip de prinț frumos pe cal alb. Sunt prietene încă de vremea când erau în liceu, și mai fac - din când în când - mici dezacorduri... Au împărțit bune și rele, iubiți, și - după caz - hainele cumpărate vrac de la hoții din Spania... . Îmbrăcată strident și duhnind a jumătate de tester, domnișoara A o întreabă șoptit pe domnișoara B, în curtea bisericii: ”fată, am ruj pe dinți ?”

A doua poveste am inventat-o eu, însă n-am apelat prea mult la imaginație. Realitatea inspiră...

A, B, X sau Y sunt doar câteva litere din alfabetul ”milioanelor de români care au mers la biserică pentru a serba Învierea Domnului”. E citat dintr-un comunicat de presă. În realitate, ăștia sunt ”enoriașii”. Plus o armată de țațe pioase duminica și ale dracului în restul vieții. Numărul ”adevărat-credincioșilor” este prea mic pentru a conta în statistici. Românii merg la biserică procedural. O fac ca pe o mondenitate, ca pe o obligație de familie sau de cuplu. Slujba plictisește și oricum n-o ascultă nimeni. Am ascultat eu odată o slujbă la o înmormântare. Am fost atent, să văd ce vrea să spună... Despre ”umilință”, ”încercare”, ”frică de Dumnezeu”, ”robul tău”, ”milă”, ”prigoană”, ”chin”, ”suferință”, ”dușmani” și ”odihnă”. Niște tâmpenii sinistre, la propriu. O manea fomfăită pe nas. Zic, ”hai,că asta e exact ce vrea să audă văduva !”. Popa arăta ca adunat de pe Dâmbovița și vorbea atât de prost încât se plictisise și mortul, Dumnezeu să-l ierte...

În noaptea în care ”sărbătorim învierea Mântuitorului”, statistica vorbește cel mai bine - românii se îmbată de trei ori mai mult și se bat cel puțin dublu decât într-o zi oarecare. Tot românii ”bagă la maț” până ajung la spital cu indigestii. Unii se sinucid, probabil pe ideea că de Înviere ți se iartă toate...  În rest, nimic spiritual pe frontul de est... Nu m-ar mira să citesc săptămâna viitoare în STAR cum și-a cunoscut Codin Poponeț noua iubită în noaptea de Înviere, în curtea bisericii...

În rest, s-auzim de bine...

Fie ca Lumina să vă călăuzească...


Share On Facebook !

2 comentarii:

  1. Nu vrei sa stii cate p...i am aud in fiecare an la slujba de Inviere de la enoriasi...Ai dreptate se merge la biserica doar pentru ca "asa se obisnuieste"...e un loc unde-ti se pot etala noile haine si noile bijuteri...e un loc unde "te vede lumea"...ce prostie mi se pare sa pui pret pe ce zice lumea.

    RăspundețiȘtergere
  2. deloc imbucurator si al naibii de real

    RăspundețiȘtergere